Constatare provenita dintr-o recenta amintire.
Poveste a unui oarecare, a unei oarecare, nu a mea ( cu toate ca inca mai fumez):
" Am incercat sa renunt la fumat, domnule Doctor".
Nota: Doctor cu D Mare, este remarca, sublinierea mea, in directa legatura cu Omul din articolul scris de mine, Camelia, link.
Raspuns, aproape anost (fiti cu atentia marita!), si totusi, atat de dimpotriva, incarcat de un o anume profunzime, de lipsa de ingamfare, venit din partea medicului-om. Astfel il voi numi pe acest om.
- Roaga-te!
Simplu, aparent banal, imi zic eu. Si... totusi....
Si, totusi, acest om-medic continua, cu profunda blandete si cu zambet aproape imperceptibil, dincolo de aparenta-i duritate, simtita de mine in prima etapa ale intalnirii cu el, om:
- Roaga-te!, repeta, cu un ton atat de incarcat de iubire si intelegere, incat, tu, om normal (sau cel putin considerat astfel), te intrebi daca esti normal.
Eu, doar ascult. Si rumeg. Atat de simplu? Nu, nu este banal. Este doar simplu, ceri un ajutor- imi zic eu, mie insami. .
Imi reamintesc. Doctorul-Om imi zice la un moment dat: " Stii....ar fi bine sa renunti la fumat" apoi imi face o scurta prelegere despre aer asupra celulelor. Apoi ma intreaba daca stiu cat de importanta este. Raspunsul meu vine sec: "Este esentiala" . Raspuns venit din logica. Mai am de lucrat la simtire. Doresc sa simt aer. Aer curat.
Read more...
Postări
