joi, 14 decembrie 2017

Touch my Soul, Atinge-mi sufletul - obiect sculptural din sticla si ceramica

Read more...

marți, 5 decembrie 2017

Imi place mai mult cand sunt judecata/ analizata cu inima. Este vorba despre "Roaga-te". Mi-e dor sa ma intalnesc cu Oameni

Constatare provenita dintr-o recenta amintire.
Poveste a unui oarecare, a unei oarecare, nu a mea ( cu toate ca inca mai fumez):
" Am incercat sa renunt la fumat, domnule Doctor".
Nota: Doctor cu D Mare, este remarca, sublinierea mea, in directa legatura cu Omul din articolul scris de mine, Camelia, link.
Raspuns, aproape anost (fiti cu atentia marita!), si totusi, atat de dimpotriva, incarcat de un o anume profunzime, de lipsa de ingamfare, venit din partea medicului-om. Astfel il voi numi pe acest om.
- Roaga-te!
Simplu, aparent banal, imi zic eu. Si... totusi....
Si, totusi, acest om-medic continua, cu profunda blandete si cu zambet aproape imperceptibil, dincolo de aparenta-i duritate, simtita de mine in prima etapa ale intalnirii cu el, om:
- Roaga-te!, repeta, cu un ton atat de incarcat de iubire si intelegere, incat, tu, om normal (sau cel putin considerat astfel), te intrebi daca esti normal.
 Eu, doar ascult. Si rumeg. Atat de simplu? Nu, nu este banal. Este doar simplu, ceri un ajutor- imi zic eu, mie insami. .
Imi reamintesc. Doctorul-Om imi zice la un moment dat: " Stii....ar fi bine sa renunti la fumat" apoi imi face o scurta prelegere despre aer asupra celulelor. Apoi ma intreaba daca stiu cat de importanta este. Raspunsul meu vine sec: "Este esentiala" . Raspuns venit din logica. Mai am de lucrat la simtire. Doresc sa simt aer. Aer curat.
Read more...

vineri, 29 septembrie 2017

Cel mai mare castig datorat unui adevarat medic, inainte de toate OM

               Cel mai mai mare castig datorat unui adevarat medic ( nu spun acum specializarea) si, inainte de toate OM, - pentru mine, ca individ, este in a-mi fi redat dorinta, capacitatea,  puterea, spuneti-i cum vreti, de a scrie ceea ce simt eu, de a-mi recunoaste ceea ce simt si de a scrie / publica online ceea ce simt. (da, mai am in tolba, scrise de mana, depuse intr-un anume biblioraft - diverse scrieri, foi, insemnari, etc.,  chiar lucrari intr-ale sticlei,  voi  face .... ordine candva :)).
           Am renuntat in a scrie de pe vremea cand aveam cca 18-19 ani. De ce? A fost o combinatie intre renuntare si revolta, decizie pe care mi-o asum si acum,dupa  decenii. Atunci, cand am fost admisa, in 1986 ( mare concurenta ?!, pentru ce  :)  and so what),  a fost ca un oarece legamant interior cu mine insami  sau "pedeapsa" atribuita de mine insami de genul: "Sunt / devin " inginer", deci sa lasam alte cele ca de ex. poezie s.a.; am ales sa devin un om al cifrelor exacte deci sa renuntam la poezie si alte cele asociate.
         Am ales ingineria pentru a fi sigura.  Sigura intru ce? Ca intru, ca absolv, ca fac "ce vrea muschiul meu". Ha ha ha, am devenit inginer somer, cu medie mare. Apoi, m-am adaptat dand dovada de flexibilitate :).
           Dupa decenii ( au trecut cca 3 decenii de cand am ales - cum trece timpul) revin la propria matca

Read more...

luni, 25 septembrie 2017

Scriu cu sincope si, totusi, cu infinit drag, despre OAMENI care simt cu ochiul inimiii

           Imi amintesc doar un zambet si o stralucire in privire dublata de o putere in a darui. Atat. Aceasta a fost prima intalnire.
         La acel timp, la acea prima intalnire, nu am incheiat un business - nici nu imi propusesem - imi place sa fac lucruri, fapte cu integritate, acum pare uneori crazy - depinde cum este privit / inteles / simtit intr-un anume fel, si totusi, eu sper in acest concept, principiu chiar si acum, dupa mai mult de un deceniu.
           Si totusi am plecat atat de incarcata de bucurie.
           Dupa acea prima intalnire, cu acea importanta persoana. - am aflat in timp -  dupa mai mult de circa 12 ani ( iau ca reper 12 ani - avand in vedere varsta copiilor- ptr ca este mai simplu) cat de .... aproape ca h-abar n-am cum sa exprim pentru a transmite ceea ce am simtit din plin din partea acestei fiinte.
           In aceasta perioada de peste 12 ani de cand am cunoscut acest om, am invatat, uneori chiar si cu lacrimi in ochi, chiar daca m-am dat "mare", zambind sau facand glume, cat de importanta este bucuria, bucuria de a fi tu insati, de a fi sprijin / fundatie langa copii ( aici, am avut uneori de-a dreptul blocaje), pur si simplu de a fi. Bucuria simpla. Ca a unei frunze, a carei culori nu conteaza, chiar a uneia ruginii care aparent cade din pom. Cade, danseaza plutind in zborul  unui spectacol gratuit, se amuza lasandu-se in voie libera sau innobileaza pamantul ?  In orice caz nu deplange copacul pe care l-a parasit. Este, fiinteaza si da culoare, pana cand va dispare, aparent, din vederea unora.

        Si, ... acest OM .... a inteles din suferintele mele, dincolo de multele necuvinte ale mele, din cuvinte nerostite, uneori din oarece-mi durere nemarturisita. A simtit si m-a inconjurat cu atat de multa tandrete incat in prima faza,  logica-mi isi punea intrebari, aproape refuzand evidenta realitatea.
       Deunazi, am avut o scurta  si totusi profunda conversatie plina de invataminte pentru mine. Parcurgand drumul spre propria-mi casa, am revazut scurte si totusi importante perioade din viata mea si am inteles, cel putin in cazul meu, ca iti poti deveni propriul dusman fara a-ti da seama.
       Intr-un anume fel, am inteles ca ingerii pot apare atat de simplu in propria viata.

Read more...

vineri, 22 septembrie 2017

Pentru a te ierta, uita-ma

Pentru a te ierta, uita-ma draga Romanie , cu referire la articolul scris de mine Din ce motiv, aproape ca am inceput sa dezagreez de-a dreptul visceral poporul/natiunea romana, de fapt doar anumite "entitati

Si.... totusi lucrare in sticla, creata de Camelia Neagu-Cogalniceanu in colectia unui anume muzeu din Romania



Sculptura in sticla

Sculptura sticla realizata de Camelia Neagu-Cogalniceanu

 Multumesc  pentry #inspiratie Honore de Balzac :
 " Viata merge inainte doar #uitand" 
sau in engleza : 
"Life cannot go on without much forgetting" Honore de Balzac
Finally: eu inca thinking 💋🤔🤔🤔🤔🤔
Read more...

Inele de lemn natural in combinatie cu peisaje sculpturale create din sticla, realizate in Romania, caracterizate de ArtPeople

     Am avut bucuria de a fi fost acceptat faptul ca inelele din lemn in combinatie cu peisaje sculpturale din sticla, create in Romania de  GlassIdeas, sa fie caracterizate de https://www.artpeoplegallery.com/sculptural-glass-landscapes-combined-with-natural-wood-wooden-rings-to-wear-on-your-fingers/ in acest articol intitulat  Sculptural Glass Landscapes Combined with Natural Wood- Wooden Rings to Wear on your Fingers
 O scurta selectie/ galerie imagini, in cele ce urmeaza:




Read more...

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Multumesc Doamne intrucat nu m-am prostituat intelectual

      Cat de tarziu am inteles despre prostitutie intelectuala, nu spun arta, ci doar prostitutie intelectuala, Am intalnit situatii ( nu dau nume de oameni cu potentiala, reala creativitate) care m-au uimit in  alte cele. Nu arat cu degetul, sunt doar trista si oarecum revoltata, mai mult eu decat ea /el  creator. Nu stiu cum a ajuns in acea stare si ... totusi eu multumesc intrucat nu am ajuns, cel putin pana acum, in a ma prostitua.
    Am convingerea de faptul ca orice om / persoana  care creeaza este doar un fel de mediu, de exprimare a   "ceva" care provine dintro profunzime, dintr-un univers atat de curat incat chiar nu poate fi intinat - asa cred, simt eu. Chiar daca ar urma o forma de invatamant - nu, neaparat ca o garantie,  "chemarea" este mult mai importanta.
          Scriere de continuat.................
Read more...

miercuri, 6 septembrie 2017

Uneori regasesti greu locuri, inclusiv in Cimitir, chiar daca iti este dor

               
                 Dor de Dor
                 Am revenit, dupa multi, multi ani, zeci de ani intr-un anume cimitir, cautand locul in care era inmormantat  al meu tata. Imi amintesc cum, adolescenta fiind, imi petreceam ore in sir in linistea din cimitir, la mormantul tatalui meu. Trecusem de faza de neintelegere ( aveam  7 ani cand el a murit, chiar nu intelegeam fenomenul de moarte), de revolta, nu mai ceream absolut nici un fel de socoteala, eram doar eu  alaturi de el, in ...  liniste, intr-o mare liniste. Apoi... am fugit... intr-o stare de aparenta uitare, si totusi simtita revoltatoare uitare, intr-un refuz de dureroasa realitate.
               Am inteles cu inima-mi tarziu (am avut nevoie de atat de multi ani, chiar zeci de ani - abia acum recunoscuti acum, pentru ca sunt evidenti, nu-i asa ?))  si ....  am ramas eu fata de mine si fata de cei din juru-mi care-mi simtisera, fara  a le destainui aceasta poveste dinlauntrul meu.
to be continued
Read more...

luni, 28 august 2017

Sculptura sticla Patience - imi denumesc uneori lucrarile dupa anume calitati pe care mi le doresc a le dezvolta

            N-am stralucit nicicand la calitatea denumita rabdare sau patience in engleza exprimat. Acest fapt nedatorandu-se specific faptului ca am lucrat in domeniul sales; posedam aceasta calitate din copilarie. Astfel sunt eu, mai vulcanica, mai nerabdatoare. Si ... totusi nu este de folos oricand. Imi amintesc faptul ca, in Cehia, am fost nevoita, sa astept 14 zile pana cand am vazut prima mea pisesa turnata. What you say? - i-am adresat lui Petr? si imi venea sa continui de-a dreptul in strabuna limba romana  cu influente de o cu totul alta factura " Watch me! Eu sunt om in stare pentru astfel de exercitiu de rabdare?" si totusi nu am exprimat in cuvinte. Am avut in a-mi gasi diverse indeletiniciri pentru a trece acel timp de asteptare. Si ... aproape obsesiv, imi revenea gandul la lucrarrea din sticla turnata "Journey in Blue" - o fi bine? imi spuneam mie insami intrebandu-ma despre albastrul sticlei.
           Inca, si acum astfel simt, despre orice lucrare pe care o creez in sticla in rastimpul in care aceasta este in cuptor. De ce? m-am intrebat deseori, cu logica si in acelasi timp simtind. Pentru ca pretuiesc claritatea, ingeniozitatea materialului sticla de a se lasa nu neaparat modelata, dar oricum amprentata de omul care ii da o noua forma si/sau culoare.  Am avut situatii in care, in dorinta de a-i da forma, fara a tine cont de ceea ce este, am distrus-o- a se vedea rticollul referitor prelucrarea la rece  - LINK Este oarecum similara unui suflet, unei vieti. Probail, mai mult ca sigur este motivul pentrucare imi place, ador sa prelucrez sticla.
             So, lucrarea "Patience"
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1584034344961979&set=a.376443032387789.89764.100000662861034&type=3&theater


Read more...

marți, 22 august 2017

Crampei

           Nu m-am imbolnavit servind oameni ( iubesc enorm sentimentul de daruire) , m-am imbolnavit simtind enorm, traind nedreptatea.
            Pentru ca, de cele mai multe ori, imi inec sentimentele in mare.
Read more...

joi, 27 iulie 2017

Scriu lucruri simple pe Facebook, cand ma podideste vreun oarece dor, de exemplu

#Scriem pe tot ce gasim in cale. Imagine din #atelierul #GlassIdeas- Sticla-design si manufactura. No #Risk, No #Fun. Doresc un atelier spatios in care oamenii de orice fel, de orice varsta, de orice sa experimenteze #culoarea,#bucuria de a fi. Exemplu, aproape crazy: in primele mele intalniri cu#dictarea, cand am auzit expresia cu luare aminte, radeti, va rog, eu am scris "culoare aminte" si imi tot chinuiam creierii in a intelege aceasta "culoare" , ce culoare o fi ?! Era o #culoare din #trecut? Era o culoare din#amintiri? De ce nu era pur si simplu o culoare? Oare era atat de importanta? Am inteles din p.d.v. gramatical cand am vazut corectura doamnei invatatoare si cand draga mea mama mi-a explicat chiar detaliat marea mea #eroare. Apoi am lasat culorile si m-am apucat de inginerie. Am revenit apoi la culoarea #aminte.
Oricand scriu cu bucurie si... uneori cu profunda tristete- doar intr-un singur caz- necesar a scrie cel putin un eseu in acest sens














Read more...

joi, 29 iunie 2017

Dincolo de bunatate. Si sigur langa suflet

Am avut priveligiul da a fi fost, in aceasta viata, insotita de oameni cu suflet mare, atat de mare incat sufletul meu aproape ca ii este dificil in a-i imbratisa. De ce? Pentru ca, si acum exprim inginereste si nu neaparat in oriinea importantei, ci doar aleatoriu:
1. am atat de multa grija sa nu " strivesc corola de minuni a lumii", vorba poetului Lucian Blaga
2. 
Read more...

luni, 26 iunie 2017

Din ce motiv, aproape ca am inceput sa dezagreez de-a dreptul visceral poporul/natiunea romana, de fapt doar anumite "entitati"


Da, nu este sanatos sa urasti si totusi eu recunosc faptul ca am avut indeajuns de mult momente in aceasta viata cand am urat. Entitati. Mai clar spus documente semnate de neprofesionisti, sau mai direct spus de oameni aproape de-a dreptul incompetenti, din aceea neautentici in sensul ca nici macar nu ar fi putut fi capabili sa-si recunoasca acest neajuns sau..... inabilitate, nici nu stiu cum sa exprim astfel incat sa fiu draguta si intelegatoare, pentru ca, vai, mi-e mila de ei mai mult decat le este lor mila de ei insisi. Pentru ca .... ciudat, stiti despre ce vorbesc, acele persoane nici macar nu pot sau/si nici macar nu isi pot recunoaste limitele sau incompetentele sau erorile sau poate, ma gandesc acum, doar presteaza asa, anapoda, o activitate incat sa-si poata obtine salariul lunar, fara a gandi profund referitor la faptul ca acel compromis sau actiune (pentru ca este posibil ca nici macar sa constientizeze cu privire la rezultatul actiunii lor) poate lovi si schimba nu tocmai in bine destinul unui om, pe care-l putem numi oare, seaman de-al lor?. Fapt este, din p.d.v-ul meu ca ajungi uneori sa porti mizerii atribuite de asemenea oameni si sa te macini, sa suferi si... poate pare aproape nefiresc, ei h-abar sa n-aiba. Sa simta, nici atat. Sunt doar executanti, isi obtin salariul, uneori chiar prime importante banesti distrugand un seaman de-al lor lor. Un om. Neimportant pentru ei. Pentru cat timp, oare? Pentru ca, eu, chiar daca pare nebuneste, mai cred/ am incredere in plati. De orice fel. Ave institutii romanesti.
Si ... totusi, Ave Oameni . Oameni de iti vine sa te inclini in fata lor, Oameni care pur si simplu iti induioseaza sufletul, Oameni care daruiesc  din profunzimea sufletului lor frumos. Din timpul lor. Simplu: Oameni, astfel cum am fost creati inca de la origini
Semneaza: o fiinta.
Ah, n-am spus motivul. Din neintelegere. Cu logica. Cu sufletul.
De ce acest titlu? Pentru ca analizand retrospectiv remarc asa o istorie interesanta. Un "mic" exemplu: inegalabilul Brancusi si genialele sale opere. Da, mai sa fie, noi, popor roman il vrem inapoi asa, peste ani, dar nu a fost acceptat atunci cand el era in viata si  cand si-a exprimat dorinta de a darui. Nu spun ca este gresit in a revizui atitudini, si totusi.....te poti lasa imbratisat de cei care la un moment dat te-au scuipat?
As vrea ca lucrarile mele sa se ridice in parcuri si gradini publice, sa se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre si monumente nascute din pamant, nimeni sa nu stie ce sunt si cine le-a facut dar toata lumea sa simta necesitatea si prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii..." Constantin Brancusi
       Din acest motiv, eu, doar semnatara unor anume randuri si totusi, uneori, prea simtitoarea unor anume sentimente,  imi doresc sa pastrez doar franturi de Romania.
Read more...

vineri, 23 iunie 2017

Despre speciile de lemn utilizate din bijuteriile GlassIdeas(inele, pandantive). About wood species in GlassIdeas jerwelry (rings, pendants)

In Romanian Language and in English Language (see below)



Inainte de toate se cuvine a face precizarea faptului ca toate speciile de lemn utilizate de catre GlassIdeas provin din surse admnistrate sustenabil, certificate FSC/comert echitabil si/sau sunt reciclate/recuperate impreuna cu activitati de constientizare.


In acelasi timp, este cunoscut inca din stravechi timpuri efectul arborilor asupra imbunatatirii sanatatii oamenilor, a se vedea articol

si 

Lemnul de Mahon (ambele specii: Mahon American -Swietenia Mahogany cat si Mahon African - Sapele - Khaya Ivorensis) este un lemn scump, de esenta tare, extrem de durabil in timp, utilizat cu precadere pentru realizarea mobilierului de lux, a instrumentelor muzcale- in special a chitarelor, a finisajelor masinilor de lux cat si pentru realizarea de barci/ambarcatiuni. Lemnul de mahon este supranumit si "aur rosu"

Nucul este considerat cel mai frumos si impunator arbore fructifer, fiind denumit "regele pomilor fructiferi". Dacii il considerau arbore magic. Denumirea stiintifica i-a fost atribuita de Carl Linne, si anume Juglans Regia , de la cuvintele latine Jupiter (stapanul zeilor); glans (nuca) si regia (regesc). Lemnul de nuc este un lemn de esenta tare, foarte dens, rezistent si dur, cu o fibra spectaculoasa de culoare variind de la tonalitati deschise pana la maro ciocolatiu inchis, adaugand fiecarei piese create din asemenea lemn un aer distins, elegant si rafinat. Datorita texturii sale fine si fibrei complexe, pline de personalitate, lemnul de nuc este utilizat in obtinerea mobilierului de lux, in industria automobilelor de lux, pentru placarea peretilor, pentru elemente arhitecturale.

Fagul (Fagus Sylvatica) este o specie de lemn tare, avand culoarea crem pal cu accente maro, cu duritate si rezistenta mare la uzura. Celtii considerau fagul arborele invataturii si al cuvantului scris precum si simbolul prosperitatii.

Frasinul (Fraxinus Excelsior) este unul dintre arborii nobili. Lemnul de frasin, de culoare ocru deschis, foarte fin, elastic, dur si rezistent la socuri este valoros apreciat in industria mobilei, amenajari interioare, articole sportive, in constructia aeroplanelor. Are o nuanta, granulatie bogata, cu un aer vibrant. In mitologia scandinava, frasinul este considerat Arborele Lumii - arborele care constituie centrul lumii. De asemenea, druizii considera frasinul ca fiind unul dintre cei trei arbori sacri, alaturi de stejar si paducel.

Stejarul (Quercus Robur) este recunoscut datorita rezistentei si longevitatii sale extraordinare (poate trai si peste 1000 ani). In mitologia slava este considerat arborele adevarului. In Anglia este considerat arborele regal, "The Royal Oak" semnificand forta/puterea. Lemnul de stejar este foarte durabil, are aspect indraznet, puternic si in acelasi timp demn, calm, cu variatii cromatice in amestec de compozitii. Se foloseste in special pentru sculpturi (inclusiv mobila), pentru parchet sau pentru placarea peretilor.

Ciresul (Prunus Avium). Lemnul de cires este un lemn de esenta tare, foarte scump datorita culorii sale elegante si granulatiei viu colorate, cu textura neteda,  matasoasa, fiind remarcabil intr-un mod aparte datorita unei anume specifice note aristocrate. Ciresul este un arbore semnificativ in cultura asiatica, simbolizand Bogatia, norocul, dragostea, romantismul.

Dudul ( Morus Alba/ Morus Nigra) este un lemn de esenta tare, cu structura densa, lemnul de dud fiind foarte cautat, datorita rariritatii sale, in industria lemnului.

*********************************************************************************
.
About wood species in GlassIdeas jewelry (GlassIdeas wooden rings, GlassIdeas wooden pendants)
First of all, it should be noted that all wood species used by GlassIdeas derives from sustainable sources, FSC- certified/ Fair Trade and / or  are recycled/reclaimed along  with awareness raising activities.

At the same time, the effect of trees on the improvement of people's health has been known since ancient times, see 
article
 http://www.collective-evolution.com/2014/12/02/science-proves-hugging-trees-is-good-for-health/ 
and
http://www.independent.ie/business/farming/tree-therapy-is-not-just-for-for-the-birds-30957614.html

Mahogany wood (both species: American Mahogany -Swietenia Mahogany and African Mahogany -  Sapele- Khaya Ivorensis) is an expensive hardwood, extremely durable wood, used predominantely for the manufacture of luxury furniture, musical instruments - especially guitars, the finishing touch of luxury cars and for construction of boats. Mahogany wood is also named "red gold"

Walnut is considered the most beautiful and imposing fruit tree, being called "the king of the fruit trees". Dacians considered it a magic tree. The scientific name was attributed to him by Carl Linne, namely Juglans Regia, from the Latin words Jupiter (the master of the gods); Glans (walnut) and regia (regal). Walnut wood is a hard, very dense, hard and hardwood with a spectacular color fiber ranging from cream tones to dark chocolate, adding to each piece made of such wood a distinguished, elegant, refined air. Due to its fine texture and complex, personality-rich fiber, walnut wood is used to manufacture luxury furniture, in luxury car industry, wall plating, architectural elements.

Beech (Fagus Sylvatica) is a hardwood species, with the pale cream color with brown accents, with hardness and high wear resistance. The Celts considered the beech  being tree of the teaching as well as the symbol of prosperity.

Ash (Fraxinus Excelsior) is a one of the noble trees. Ash wood, having ocher colour, very fine, elastic, tough and durable wood is very much appreciated in the furniture industry, interior design, sports articles, in the construction of airplanes. It has a rich grain with a vibrant air. In Scandinavian mythology, ash tree is considered the Tree of the World - the tree that is the center of the world. Druids also consider the ash tree as one of the three sacred trees, along with the oak tree and the hawthorn. tree.

Oak (Quercus Robur) is recognized for its extraordinary strength and longevity (it can also live over 1000 years). In Russian mythology it is considered the tree of truth. In England it is considered the royal tree, "The Royal Oak" signifying power. Oak wood is very durable, it looks bold, strong and yet dignified, calm, with chromatic variations in the mixture of compositions. It is especially used for sculptures (including furniture), parquet or wall cladding.

Cherry (Prunus Avium). Cherry wood is a hardwood, very expensive due to its elegant color and vibrant granularity, with a smooth, silky texture, remarkable in a special way due to a specific aristocratic note. Cherry is a significant tree in Asian culture, symbolizing wealth, luck, love, romance.

Mulberry tree (Morus Alba / Morus Nigra) is a hardwood with a dense structure, the mulberry wood being highly sought after due to its rarity in the wood industry..


Read more...

joi, 22 iunie 2017

Am ramas in urma cu " a darui" si "a salva". Pastrez in suflet bucuria. Sau oarece maturitate?

Recunosc public ca am ramas in urma inclusiv fata de mine insami, de multa, multa vreme.
Ii sunt datoare unei anume persoane cunoscute pe Facebook in anii in care eu doar experimentam cu sticla; acum inca ma mai joc, e drept, cu o alta conotatie, mult mai recunoscatoare in aceste momente.. Ne-am intalnit telefonic o singura data, situatie in care mi-a dat a intelege ca eu eram mai mult decat eram fara flalse argumente/povesti/etc
Read more...

"Pacat de el că era om bun!" Sau despre scrisnirea dintilor. Sau despre umbra. Sau despre " a aduna". Sau pur si simplu " a nu se amesteca intunericul cu lumina". Sau, simplu: Emigrati!

     Sper, mai precis am incredere ca Doamne-Doamne sa poata auzi (sa aiba timp in a auzi) rostirea "Pacat de el ca era om bun". Pentru ca, intr-un anume caz, simt eu acum, poate impotriva anumitor canoane, ca ... ceea ce au stabilit anumite fiinte (da, nu ii pot denumi oameni, ci mai degraba .... hiene, insa , creei-ma pot avea probleme psiho, uneori chiar impotriva legii firii- ce o fi?! ) este nedrept  si nu au in nici un fel dreptul de a stabili intr-un anume mod viata, sub toate aspectele sale, inclusiv financiar a unor ...acum copii (chiar copii avand in vedere varsta), intamplator urmasi ai mei. Si .... daca...cumva aceste emitente persoane. isi vor folosi mizerabilele reguli in a institui anume legi/reguli/norme/etc., sunt intru totul convinsa ca isi vor primi binemeritata "pedeapsa", administrata de cine considera acest fapt. Deci, da, instituiti orice forma de poprire doriti sau orice alt tip de administrare/pedeapsa/etc. si fiti siguri ca veti primi ceea ce meritati voi, oameni care va dati "mari".
       A se lua in considerare in special cand eu voi trece, ca si altii de atfel, intr-un alt univers si... mai ales cand va fi decisa aceasta masura de catre un anume Cineva. Va doresc... impacare interioara dragi oameni angajati ai unor anume institutii/servicii
    Da, recunosc am putut ierta oameni (inclusiv omul care intr-un mod anume a accidentat mortal al meu tata, la vremea cand eu aveam doar 6 ani si credeam inca in zane - da, il asteptam si il cautam ani de-a randul in fiece dimineata cand ma trezeam, adormind in gand cu aceasta dorinta de a-l regasi langa mine- mi-au trebuit ani si ani si ani si, totusi am putut ierta- multumesc Doamne) insa nu un anumit de fiinte  angajate ale cui oare? avand puterea si/sau nesabuinta de a semna anumite acte/documente fara a analiza profund in prealabil.
   Da, inca beneficiez in timpul somnului de scrasnitul din dinti (bruxism-exprimat astfel incat sa ma dau intelectuala :) )
         "Nimic suntem. Totul suntem Dumnezeu". " A nu amesteca intunericul cu lumina" - parintele Calistrat
Si.... atat de frumos exprimat de Parintele Calistrat: " ziditoare de suflet"
   "Oricata  lana si lapte ar da oaia si chiar de aur da fie, oaia tot oaie ramaie, iar pastorul ramane pastor"- un astfel anume citat catre aproape orice institutie din Romania (care oare/!) si... p.d.v.-ul meu nu are legatura cu notiinea  de "instiitutie" sau "pastor " pe acest "Pamant"  -   ce-mi vine sa rad in hohote, cine sa fie pastorul, aici, pe al nostru local  strabun and what ever pamant- oare - ptr ca da, putem oricand parasi aceasta atat de iubita tara?!. Oricand ne putem aminti de aceasta tara..Cu...mult. mai multa bucurie cred eu, atunci cand o parasim, observatie valabila aleatoriu, deci nedovedita inca ...ha ha ha  ha (semneaza: un oarece artist). Pentru ca peste toate..  vegheaza ....
      Inspiratie: "a semna inainte de ...," sau poate  " am ras de neputinta voastra" a se urmari:

9
Concluzie: Copiii, deveniti oameni cu capacitate integrala in ale exprimarii, fugiti si... daca simtiti, iubiti doar o anume imagine a tarii in care v-ati nascut!


Nota: Este atat de dificil in a avea "grija de  voi" aici, in Romania. Iubiti de la oarece distanta Romania!
Ref . atitudinea mea; Iubesc si respect aproape " bolnavicios"" dreptatea si nu, probabil a veti mira, nu sunt o persoana credinciosa habotnic, iubesc doar adevarul, culorile, viata  (orice forma, inclusi umana) si... habar n-am de ce, "logic" vorbind  ... sticla. si.. in ultima vreme.. nu stiu de ce am revenit in a ma exprima scriind probabil anapoda si totusi atat de sigur "simtind" astfel cum " am ' intalnit acest material fabulos numit sticla. 
Motivatia scrierilor : poate astfel, aleaatoriu, cineva va intelege mai mult decat despre... wow sunt atat de multe motivatii:, hai sa le prezint inginereste, pentru ca, da, crazy, astfel am ales eu, atunci, la 18 ani si pentru ca ai ei mei parinti (mama si tatal meu adoptiv) m-au lasat sa fac ceea ce am dorit eu
 - despre daruire , da crazy, inca mai cred in acest dar/daruire oricand/oriunde/oricum
- despre a darui, chiar despre a renunta (da, am invatat si am crezut, uneori de-a dreptul idiot-dovedit de viata in cazul meu, ca pot fi un inginer ( nu are legatura in nici un fel cu nota mea de la licenta - ce sa crezi am obtinut  9,  sau cu alte abilitati- a fost doar... o intamplare a vietii mele) -nu, nu am fost si totusi am avut incredere in faptul ca ai mei parinti mi-au daruit bucuria si in acelasi timp increderea in .. ce credeti?! oameni si. ... mirati-va, toata acea intreaga pledoarie: intalnita uneori doar in carti si totusi atat de apreciata in casa in care eu am crescut:: adevar, dreptate, bun simt, respect si.. nu stiu de ce un anume respect fata de culoare si/sau armonioasa forma. 

Ce am devenit eu?
-  in prima etapa un cadru didactic, in pofida faptului ca aproape am refuzst aceasta cariera- da, nici macar nu am frecventat acel curs in ale pedagogiei; ei bine imi era dificil sa urmez si alte cursuri in directa legatura cu propria-mi cariera la o anume varsta  :)
-am fugit, la modul cel mai propriu din invatamant, imediat ce am avut ocazia- prestasem anterior, in paralel cu "marea" cariera  didactica activitati "business"
-am invatat sa pretuiesc oamenii fara atat de multa suferinta (astfel perceputa de  mine, la acea vreme, in ale invatamantului domeniu)- simplu- am obtinut transferul in domeniul business
- am pretuit ceea ce am invatat de la un director de sorginte evreu (intamplator ?!) care mi-a dat libertatea de a fi eu si.... totusi ... de a produce valoare (direct spus bani societatii pe care o reprezenta)., Si.....de la care am invatat ce inseamna sa bei un ceai de la un furnizor :) -- am patit-o cand aveam propriul business.. Credeti-ma, nu-mi vine a crede a mai avea ocazia  de a  avea un astfel de director. Multumesc drag om Miron LINK 
Read more...

duminică, 18 iunie 2017

Imi scriu imaginar visele pe gingase suprafete ale florilor de mar. Pentru a zbura in nemarginire

    Incep, aproape aiurea - poate, cu concluzia, simtita atat de acut: Am atat de adanca suferinta si, in acelasi timp atat de multa, profunda, nemarginita bucurie in a fi, in a pluti in neant alaturi de cele dragi sufletului meu incat ma port in conversatii cu albul florilor de mar cerandu-le permisiunea de a le insoti in zborul lor deasupra inaltimii gandurilor si de ce nu?, in calatoria lor de a fi ajuns la nivelul micilor incaltari ale copiilor, aproape vesnic mirati de aceste petale translucide.
     Iubesc orice miracol al fiintarii firesti, fara efort al naturii; iubesc albastrul scaldat aripi, iubesc picurii de ploaie char intalniti pe masinile incarcate de noroi, reminiscentele de zbor      
Read more...

vineri, 16 iunie 2017

Uneori port/ simt inca atat de multa suferinta in propriu-mi suflet incat lacrimile-mi-s anapoda si putin imi pasa

              Nicicand  nu voi putea intelege  acest mix  de-a dreptul idiot de prostie  (acum se denumeste incompetenta sau, uneori abuz in serviciu), chiar infatuare (da, atat de usor si lesne de asociat cu prostia si/sau incompetenta  (astfel se denumeste acum)    si/sau suferinta -aceasta ultima remarca fiind valabila pentu beneficiari profundelor metodologii/chiar [rofubde analze  elaborate de acei profunzi intelectuali, mentionati anterior  si/sau incompetenta. Total, total incompetenta. E singura, singura mea incapacitatea de a inaccepta. Pot accepta prostia asumata  dar nu, nicicand incompetenta. Probabil inca sufar si, mai mult decat atat, ma lupt cu acei "intelectuali" ai unui anumit sistem in ciuda faptului ca al meu partener de viata m-a sfatuit  prietenos sa le platesc ceea ce ei pretind
          Eu inca cred, de-a dreptul idiot sau nebunesc (mie nici nu-mi pasa de judecati si/sau analize care mai de care mai savante) in dreptate. Si,. culmea, inca ma mai mir de anumite autohtone " foruri" care inca mai au  "frici". .
         Motivele  ptr care am suferit au fost:
- disparitia porpriu-mi tata-  am inteles greu, atat si tarziu de greu ca, nu stiu de ce, imi puteam intalni talal doar in vise avand, credeti-ma,convingerea  ca in ... plang, plang amintinduscu-mi si acum - da, eu cred inca si acum in vise, ca in urmatoarea-mi dimiineata, il voi regasi, acolo, alaturi de mine. Am aflat , cred, a anu - anireal, --faptul ca eu nu mai aveam un al meu tata langa mine, in acest Univers, tarziu- in jurul varstei de cca 17-18 ani- da, atat de greu -m-am maturizat,, chiar daca    ma inntalneam aproape ziilnic cu el, la mormantu-i
de revizuit, ptr oameni care simt si, in special ptr mine, oricat de "egoist: ar putea parea
Read more...

Despre imaturitate. Sau despre copilarie. Oare? Orientati-va dupa ... floarea soarelui. Atat de simplu de evaluat

       

          De cand au aparut pe aceasta lume copiii pe care am avut bucuria  si sansa de  a-i aduce in acest univers, m-am comportat cu ei ca si cand acesti copii ar fi fost maturi (O fi bine? O fi rau?  Astfel am simtit, so do it).
              Ce inseamna maturitate? O anume capacitate, si/sau chiar disponibiltate pe care, sunt sigura ca v-ati mirat de multe, prea multe ori nu dau dovada foarte multe persoane trecute de ... hai sa fiu ingaduitoare (ma si mir uneori cat de draguta si toleranta pot fi ?!) varste de ...sa zicem, aleator, peste 30 ani. Si... ca sa fiu si muuuuult mai draguta, valabil si in anumite cazuri de persoane specializate intr-o anume directie/domeniu cu toate ca nu este prea OK, inclusiv cea a educarii. Este drept, educatie nu este neaparat = pedagogie, este nevoie de mult, mult mai multe calitati pentru a dovedi si mai ales a transmite anumite profunde si reale valori catre "copil" (copil inseamna doar o perioada de varsta?!). In propria-mi viata am intalnit foarte putine persoane, chiar inaintate in varsta, capabile de a intelege aceste valori distincte si definitorii. Am avut marea sansa sa intalnesc  profesori (mai corect spus profesionisti, deoarece unii, la acea vreme nici macar nu erau profesori - ha ha ha- a se vedea articol http://universul-de-sticla.blogspot.ro/2017/06/despre-pasinuea-de-darui-sau-in-acst.html  ...........cu adevarat generosi in a darui nu numai invatatura stiintifica ci si doar atat de simplu. ... omenie (exprimat intr-un atat de larg si simplu context) si oare altceva, nescris in prevederile legislative - mai sa fie-cum a fost omis.
        Dintotdeauna am fost o persoana critica si chiar autocritica, motiv pentru care aproape rar am recunoscut contributia cuiva intr-un anume domeniu, fara a fi fost infatuata in cine stie ce mod; a fost si este doar un mod in care eu simt si pretuiesc valorile- da, am si eu limitari. pe care mi le recunosc.
          Motivul acestei simtiri; draga mea draga Daria  care stie despre ce povestesc si care ... chiar la varsta sa, in prezent 12 ani, poate evalua intr-un anume mod, critic, e drept, depinzand de anumite valori de referinta ( ia, te rog, in considerare valori inalte, nu nimicuri de masa, la indemana pe toate drumurile - o propunere a unei mame care te respecta si iubeste enorm) a perceput deja ca ... exista atat de multe sisteme de referinta - a se vedea si remarca atat de inteligenta remarca a lui David- da, drag David drag, depinde "cu cine intri in competitie" incat cel mai simplu si sanatos mod de evaluare/evolutie este cel raportat la tine insati si... stiti voi, fiecare, la cine anume.
      Despre o anume valoare, despre iubirea de a invata/evolua si atat de simplu despre a fi... total, integral, fara limitari si fara asteptari de la ...iar, sa fiu draguta...situatii limitate.
      Fiti doar voi insiva si evoluati, fara a lua in seama nimic, absolut nimic de la... atat de diversi "savanti care se considera wow chiar intelectuali" ...  care considerati ca v-ar putea limita! Nici nu isi pot imagina unde puteti ajunge voi :), in sensul bun, + si foarte bun , evident.
     Va multumesc dragi copii dragi Daria si David!
Si.... care era subiectul? Iimi amintesc ca, odata, candva, inainte de hotararea unui anume om "matur" am intrebat-o pe Daria:
- Te deranjeaza, in vreun fel anume, faptul ca ma adresez tie cu apelativul "copil"?
Pentru ca, oarecum, ciudat, consider ca  "a fi" si, mai tarziu, printr-o minune "a fi mama" este, oarecum nu doar o intamplare a fiintei mele ci doar o minune a a intamplarii unnui "anume" si nu, absolut deloc " a fiintei mele".
            Mi-a placut atat de mult faptul ca... da, in raspunsul sau, a putut disocia "copilaria" de un anume specific grad de "maturitate". Da, remarca-mi proprie,: nu toti oamenii cica "maturi" pot disocia, distinge aceste  subtile diferente.
        Concluzie: Sunt atat de multe nuante in ale lui  "a fi" si/sau  "a simti".
Motivul alegerii acestei imagini? Aproape de prisos in cuvinte. Si ... atat de simplu de evaluat.
 
           Oameni cu suflet de copil aveti incredere!  Doar in OAMENI. Sau de ce nu? In papadii! Si/sau in copii! Intruchipati in oameni "maturi".
       Din p.d.v.-ul meu- este  mult mai usor  de crezut/avut incredere si aspectat (adica asteptari, dragi oameni)  in plante si/sau animale dacat in oameni- si ... nu, nu este obligatoriu de urmat acest sfat/model.
            As mai putea scrie un articol: :" Despre a fi om sau a fi planta? Uneori, chiar fara  importanta".Bineinteles cand voi avea timp. Inca sunt in goana de timp.
           Insa/si vesnic valabil : Pentru ca  ... planta poate fi .. .in unele cazuri, mai importanta decat omul.  Nu, nu se poate vorbi/analiza despre  un anume tip de  inteligenta, ci doar de simtire.
               Oricum, in orice conditii, dragi copii dragi, Daria si David, retineti faptul ca: parintii vostri va iubesc oricand/oriunde/oricum.
sursa photo
https://pixabay.com/ro/floarea-soarelui-blossoms-blooms-266517/

sauhttps://www.facebook.com/camelia.neagucogalniceanu

Si..inca ceva, dragi daria si David, adresati-va aceasta tema:

„Dacă cineva îți oferă un dar, iar tu nu îl accepți, atunci cui aparține darul?”- Budha 
Read more...

miercuri, 14 iunie 2017

Ce face Dumnezeu? Sa vedem. Poate pare o intrebare obraznica insa....atat de multe aspecte pot fi vazute/simtite

            De multe, uneori de poate prea multe ori m-am luat la tranta cu Dumnezeu intrucat nu mi-au placut, nu am acceptat, chiar m-am revoltat impotriva sa, incalcand reguli (stati linistiti nu am ucis decat, de... chiar prea multe ori si in repetitiv mod propriile-mi vise- da, un exemplu atat de banal- mi-am dorit sa devin un astfel de "exemplar" inginer incat  mi-am impus chiar si a renunta in a a scrie"- e crazy, nu?! ). Inconstient sau in dorinta de a fi mai mult decat eram atunci. M-am revoltat obraznic, de-a dreptul lipsit de bun simt, de multe ori atunci cand iubeam, abia inteles mult mai tarziu despre faptul ca, anapoda, iubeam doar o proiectare a ceea ce mi-as  fi dorit atunci, deci aproape nimic ce ar fi avut legatura cu realitatea de atunci.             M-am luptat cu Dumnezeu pentru dreptate, invatand atat de tarziu si cu atat de multa suferinta, faptul ca unele din acele situatii nu aveau legatura indisolubila cu dreptatea ci doar cu a invata eu insami faptul ca exista situatii/oameni care nu au nimic, absolut nimic in comun cu dreptatea, nu au si nu vor avea aproape nicicand acest simt/sentiment oricate cursuri de devenire personala and any courses would be followed with great, great trainer.
            Am invatat sa pretuiesc ... nici nu stiu cum sa spun.. autenticul, normalul, firescul sau poate... anormalul,  chiar profesionalismul intr-o lume atat de invadata de ignoranta foarte, foarte tarziu ( ma refer aici clar la vremea de dupa Revolutie), pentru ca starea de fapt, cel putin inoculata de ai mei parinti  era de genul exprimat inginesc normal= profesionalism, fara plati si/sau laude/recunoasteri dacat doar daca era vorba de o anume depasire de "normal", in sensul pozitiv, firesc.
           Am invatat ca simtirea nu are nimic, aproape nimc in comun cu simtirea sau talentul sa aruirea; este cel mai sanatos a fi tratate distinct.
      "Dumnezeu este prea curat pentru a privi nedreptatea.”- biblie
Read more...

marți, 13 iunie 2017

Incep multe, diverse articole astfel incat sa nu le uit

Si.. mai am mult scrise clasic, pe hartie, netranspuse inca in mediul online. Da, este atat de posibil sa am greseli gramaticale si/sau de orice tip. Va rog aveti binevointa de a fi intelegatori, fiti convinsi de faptul ca revizuiesc articolele  atunci and am timp. In primul rand scriu pemtru mine, probabil, cine stie?! sau poate cine stie  in ce context vor suscita interes. Pana una-alta eu sunt si atat. Si.. uneori este chiar foarte important acest aspect.
Read more...

Despre perpetuarea anumitor valori, de baza, regula valabila mai putin in Romania

         Inca  de la inceputul articolului, se cuvin a fi realizate urmatoarele precizari: de baza, in proria--mi viziune semnificand anume reguli cel putin minime de bun simt, nu neaparat a da binete, etc).
         Din pdv de vedere, Romania are atat de putin in comun cu bunul simt, in pofida faptului ca acel taran autentic despre care am invatat la scoala, va va mira, chiar avea si pretuia acest simt. Din acest pdv, eu reprezint inca o persoana invechita, increminita in timp , insa doar aici in |Romania. Spu astfel ptr ca, veti constata ca in afara Romaniei, oamenii au inca bun simt autemtic si, mai sa vezi chiar romanii "emigrati". Am ramas de-a dreptul uimita, in calatoriile mele, constatand o metamerfozare in rau a unor enumitor romani emigrati adica, de cum trec granita inspre Romania , h-abar n-am cum, isi reamintesc sau pur si simplu se intampla ceva, insa, ciudat devin mai... vreau sa fiu gentila in a gasi o exprimare cat mai draguta, fara a fi jignitoatare in vreun  fel .
DE CONTINUAT
Read more...

vineri, 9 iunie 2017

Transparenta

       
     Motto: " Fa-mi o favoare: du-te si indeplineste-ti dorintele! " Radu Beligan

     Nu  voi denumi subtitlul "Expozitie in sticla" ci, mai degraba "Expuneri ale sufletului in sticla".
Dintotdeauna am iubit enorm sa recunosc, sa crez transparente in cuvinte, transparente ale propriu-mi suflet sau ale acelor persoane, fiinte, peisaje intalnite de X (uneori chiar de catre mine), cu conditia sine qua non ca acelea sa-mi fi marcat existenta, la momentul intial al intalnirii sau, uneori, chiar mult mai tarziu, al momentului cand am constientizat acel impact.
          Am tot amanat sa realizez o expozitie personala in ale sticlei; in ultima vreme chiar mi-a revenit, dupa atatea decenii (petrecute pe diverse domenii), dragul de a-mi exprima in scris gandurile.  Nu, nu este vorba de vreo infumurare, ci.... dintr-un anumit pd.v. de curajul de a ma exprima catre mine si poate catre ceilalti. Am parcurs lungi perioade in care am crezut, mai clar chiar am avut incredere ca sunt o alta fiinta, precupata de cu totul alte directii de dezvoltare, urmand cu totul alte reguli. Acum, simt faptul ca imi doresc sa-mi institui propriile-mi reguli, fara a urma vreun program fix (cu toate ca, am resimtit rareori vreo incorsetare in acest sens-am avut un director general minunat, care m-a lasat  "sa-mi fac de cap" asa cum am dorit eu- detalii in alt articol  LINK).
         Vreau, imi doresc din toata inima libertatea de a crea si, daca se poate, sanatate.
Read more...

duminică, 4 iunie 2017

Despre a ramane in viata sau ... aproape de viata utilizand anumite substante eliberate chiar pe reteta, de catre medicul curant

    Am intalnit oameni care, datorita educatiei/mediului / a ceva muuuuuult mai inalt pot intelege o alta persoana  (a se citi  fiinta)   si chiar contribui mult mai profund  asupra respectivei persone  decat un medic si/sau psiholog, uneori chiar prelat ( nu doresc a realiza /induce vreo blasfemie).
     Odata, candva m-am intalnit cu o anume situatie (remarcati faptul ca nu-i spun afectiune, boala sau etc.), care, nu stiu de ce, ma face inca sa lacrimez la amintirea sa (probabil ptr faptul ca, sigur este, reprezinta o parte din mine) am fost "dependenta" de o anume "substanta" .. nici nu stiu cum sa spun, datatoare de viata. In creierii mei (consider inca, faptul ca sunt o persoana logica, fara a fi limitata intelectual sau emotional, cred eu) aveam sentimentul ca inoculez viata ceea ce imi parea de-a dreptul o blasfemie (una e sa-ti administrezi anume medicamente si... atat de diferit sa utilizezi o anume substanta obligatorie, la ore fixe, pacalind pur si simplu propriu-ti organism-aici, aici era marea si profunda mea problema - a minti si mai ales a te minti pe tine insati).
         Si... a arata celor din jur ca...totul este ok ( ce rost are sa-i mpovarezi cu "problemele" tale).

  Informatie care necesita a fi revizuita, in limita timpului si simtirii proprii.
       Ramane valabil faptul ca numar pe degetele de la o mana acele persoane care mi-au daruit ceva, mai presus de intelegere, in acea perioada a vietii mele.
   Update, reamintire (abia acum?) : "Rana este locul in care Lumina patrunde in tine" Rumi (Jalal as Din Muhammad Rumi)
Read more...

Despre pasiunea de a DARUI. Sau, in acest caz despre... fizica si chiar mult mai mult

          Am fost un elev/student si mai tarziu, un angajat de-a dreptul incomod: adresam intrebari " nelalocul lor", un fel de Bula, exprimat astfel pentru ca am inca simtul umorului. Am avut sansa, insa, de cele mai multe ori, de  oameni, supervizori care mi-au acceptat "nebunia creativa" sau poate ca au vazut altceva (omg) sau pur si simplu faptul ca imbunatateam starea financiara pentru ca, e nevoie sa recunoastem, orice angajat, firesc, aduce o anume contributie si.. ce sa vezi.. chiar financiara  fiecarei firme/societati pentru care presteaza. Sa trecem peste.
     Vreau sa rememorez  prima mea intalnire cu ... fizica. Simplu: nu am inteles  aproape nimic, chiar m-am enervat: de ce, la naiba?! sa-mi pierd timpul afland cand o bila, etc, va ajunge la baza planului inclinat; pur si simplu imi rapea din timpul dedicat lecturarii poeziilor si/sau prozei, deja renuntasem la acea vreme la pictura. Nu, nu a fost in nici un fel  vina vreunui profesor (chiar beneficiam de un profesor de real renume in vremea anilor  "80), a fost doar obraznicia mea sau pur si simplu marele meu dezinteres de la acea vreme.
   Si... shit, urma vremea cand era necesar sa dau examenul de "treapta". Cum eram eu in relatia cu aceasta materie denumita "fizica"? Direct spus: pamant de flori dublat de un dezinteres a-u-ten-tic; trecusem de partea de revolta, credeti-ma, chiar imi dadusem silinta, daca ma pot exprima astfel, sa inteleg; nu, opacitate totala de-aia de adanc in noaptea nestiintei. Putina panica si oarece repliere din partea alor mei (se dovedise faptul ca eu nu eram chiar lipsita de o anume dotare intelectuala).
      Norocul lor si mai precis, al meu, a fost faptul ca un anumit inginer (da, nu era profesor la vremea aceea, acum, da, acum este profesor universitar) m-a facut intr-un mod atat de simplu si firesc sa ma indragostesc pur si simplu de fizica. Imi amintesc si acum, cu mare drag si recunostinta cum m-a intampinat atunci cand am ajuns, oarecum obligata de ai mei, sa "il vizitez". Prima mea asteptare a fost de genul: ei, hai sa vedem, cu toate ca eu, personal ma consideram atunci o reduta invinsa. M-a cucerit pur si simplu inca de la prima intalnire, deoarece pentru acel om, fizica reprezenta de-a dreptul o poezie, era o manifestare a frumusetii naturii  si o incarcatura atat de logica a evenimentelor. Chiar m-a facut sa ma intreb, la acel moment, cum, la naiba?!, refuzasem ceva atat de frumos si de logic? Avea asa, un mod de a darui nu numai stiinta ci si bucuria de a experimenta, de a dovedi fara pic de ingamfare si, mai ales de a transmite acel "nu stiu ce" profund, cu o anume greutate in ale devenirii, fara a da buzna in viata interlocutorului, chiar daca acela era un copil, astfel cum eram eu atunci si, aproape ca sunt sigura ca, la vremea aceea nu absolvise cine stie ce cursuri in ale pedagogiei (asa, mai imi dau eu inca un motiv de a recunoaste valoarea unui om dincolo de diverse diplome; da, degeaba le ai daca nu ai altceva, mult, mult mai inalt. Avea bucuria de a respecta practic omul din fata sa si de a-i da atat de simplu din invatatura sa. Da, domnule profesor, dumneavoastra va datorez faptul ca am devenit un inginer si mai ales faptul ca am avut ocazia, intamplarea de a fi invatat, macar o anume profunzime din ceea ce inseamna in a te darui pasiunii personale.
       Va multumesc cu profunda gratitudine acum, dupa cca 30 de ani de cand dvs. ati daruit nu numai formule ci mult suflet si puterea de a da mai departe aceasta autentica bucurie.

      Completare/ Actualizare: Poate, aproape sigur (da, am simtul valorii si masurii,  un simt al auto valorii uneori de-a dreptul distrugator sau in termeni populari "imi cam pun bete in roate" dorind de la mine mai mult, considerandu-ma, cel putin, in trecut, insuficienta mie insami- asta doar datorita dorintei mele continui de a evolua) nu am devenit un "mare inginer" dar aceasta persoana draga sufletului meu m-a facut sa devin mai aproape de a fi om  si de a dovedi (da, mai am multe de imbunatatit in relatia mea cu mine insami si cu orice alta  fiinta) meseria de OM, dincolo de diplome.
         Multumesc domnule Profesor pentru timpul de a fi raspuns la ceea ce eu, intr-un rastimp de sinceritate cu mine insami, deci cu Universul, am recunoscut contributia dvs. asupra a ceea ce sunt. Va multumesc pentru sinceritate (dintotdeauna ati debordat de acest sentiment, pe care eu il denumesc mai degraba angajament).
           Va multumesc, recunosc, cu lacrimi in ochi., fara a fi siropoasa, ci doar om. Normal, consider



         Dragi copii, Daria si David (ma adresez in aceasta ordine cronologica a venirii voastre pe lume- asta a fost; nu  este legat de o anume preferinta/clasificare personala), pastrati in sufletul vostru si recunoasteti orice v-a adus valoare si v-a innobilat (rasarit sau apus de soare, planta, insecta, orice "banala" existenta a unui sentiment, a unui zambet chiar a unui trecator necunoscut, a unei fiinte sau persoane si mai ales a unui om, om avand conotatia aceea de fiinta plina de "a fi" si de "a transmite" bucuria de a fi" in mod plenar si creativ, lipsit de orice mod de exprimare a ingamfarii)  in, atat de simplu,  a voastra  fiintare "a fi" si de "a deveni" voi, cu adevarat. Si.... important ( o spun acum dupa oarece decenii de fiintare a mea, nu doar viata, - faceti distinctia clara, da ?, sa revenim, deci voi faceti, trati, creati ceea ce va place fara limitari sociale sau de orice alt tip, de nici un fel. Va asigur ca, oricand, va voi fi alaturi si va voi sustine in ceea ce voi, dragi mei oameni sunteti si/sau doriti a fi.      
                  Consemneaza o mama "crazy", cum deseori glumim si, va asigur, chiar daca este aparent atipica (da, nu v-ati nascut intr-o familie conformista- da, si tatal vostru va sustine, fiind si el atipic, in sensul bun si creativ), o mama "crazy'" in sensul cel mai responsabil si iubitor mod.
                  With love, astfel se semneaza de obicei, nu-i asa?!, your parents; hai ca l-am introdus si pe tatal vostru in povestea aceasta.
                 P.S. Il anuntati voi despre acest aspect, va rog  Sper sa fie de acord. Va multumesc, dragi oameni. 
Read more...

Cred/Am incredere in lucruri frumoase si fapte bune, in oameni cu suflet frumos si de-a dreptul intr-adins in tot ceea ce arata si/sau "respira" adevar

   
     Am invatat, in actualele vremuri, ceea ce anterior, in ale proprie-mi tinereturi valuri (a se consemna: ma refer la aniii 80-90) imi pareau atat de firesti. Acum, in vremurile actuale, in Romania, mai ales in Romania, am invatat si ...va va mira (si pe mine ma mira ... chiar e crazy pentru a ma exprima  "intelectual"):
-  sa pretuiesc oamenii care inca mai au bun simt autentic, nu din cel de fatada, care da bine
- sa iubesc enorm oamenii care spun/glasuiesc/exprima adevarul chiar daca eu sunt de-a dreptul inabila de a exprima acest fapt si, mai ales de a le multumi pentru acest fapt
- sa respect si sa admir in mod special inteligenta (de orice tip: matematic, social, artistic, etc)  interlocutorului meu, chiar intalnit online, chiar daca respectivul nu ma cunoaste, chiar neavand importanta majora pentru mine acest fapt
- sa iubesc oamenii care... simt, dincolo de orice platforme sociale si... care, uneori, aleg sa se exprime in acest sens, necontand mediul
- sa regasesc, cu bucurie, oameni care m-au insotit intr-o anume perioada a vietii mele in .. care m-au invatat atunci sau muuuuuuuuuuult mai tarziu (da, recunosc am momente de prostie de-a dreptul profunda si chiar autentica si.. in acelasi timp, faptul ca pot reveni si chiar revizui anumite aspecte, deci mai am sanse :;) ) sa inteleg aceasta "asociere" a  celei care sunt  acum, in prezent, cu ceea ce eram atunci cand, probabil, nici macar nu am inteles de ce eram alaturi de acesti oameni.
           Un astfel de om, reintalnit telefonic, acum, dupa cca aproape 30 ani (sa inteleg ca eu sunt la a 2-a sau a 3-a tinerete ?! :) , avand o modestie de-a dreptul atipica, habar n-am de ce  (o poseda inca de pe vremea cand l-am cunoscut, in pofida faptului ca fusese student la "Matematica" si, va rog sa aveti incredere in mine, chiar nu, nu era la indemana oricui de a deveni student la matematica in anii " 80). Inca de atunci ma uimea acea abilitate de a aborda logica si in special sahul.  Pentru el reprezenta un joc, o activitate ludica, o combinatie de a cunoaste "anticipat'" ( nu era chiar asa: cunostea psihologic si nu numai abordarea cvasiuniversala a rezolvarii problemei de catre adversarul sau, referindu-ma aici la orice partida de sah. Era cunoscut in caminele studentesti ca fiind omul care, chiar neprivind tabla de sah (da, statea cu spatele la ea) invingea adversarul. Acest om, care initial a ales drept specializare matematica, apoi o alta, nu a  finalizat cu diploma de licenta nici una dintre ele insa, pentru mine, este mult mai presus decat multe, foarte multe persoane care poseda diploma de licenta, acea diploma care ajuta sau te face sa devii "intelectual" cu acte in regula.
    Da, aceasta persoana despre care va povestesc nu are aceasta diploma cu care " sa te dai mare'" si a ramas aceeasi persoana inteligenta (dimpotriva, a evoluat) si aproape obositor  de bun simt.
    Cum se numeste? G. B., mai precis Gheorghe B. Apropiatii, cunoscutii ii spuneau Gigi, eu ii spuneam Gigica (astfel, pentru ca eram mai crazy si ptr faptul ca, eu credeam ca imi exprim astfel aprecierea fata de el pentru ca nu aveam puterea sa-i spun direct; da, nici acum nu am invatat sa imi exprim evident si in mod clar sentimentele nici fata de copiii mei pe care ii iubesc si apreciez enorm. Da, eu imi exprim si bucuria si recunostinta fata de persoane nominalizate cu anumite indicative, habar n-am de ce, probabil din temerea aproape de eviscerala frica de a nu deranja in nici un fel pe absolut nimeni, de anu da buzana asa in viata oricarui om, astfel cum mi-au inoculat parintii mei (da, si la acea vreme nu exista politica de confidentialitate si alte legi ref. la prelucrareea datelor personale, exist dar bunul simt Autentic). Si, fara a fi considerata credula sau in vreun alt fel (chiar nu ma intereseaza parerile tertilor), mai cred/am incredere in bunul simt. si pasiunea de a darui. despre apsiunea de a darui sau oare despre fizica  LINK ( urmeaza)
    Concluzie: Iubesc si respect inteligenta, creativitatea cat si bunul simt.
Read more...

joi, 1 iunie 2017

Despre Danuta, fata care mi-a daruit primul meu cadou de Mos Craciun intr-un anume an si care m-a invatat intr-un mod anume sa (ma) pretuiesc

            In decursul vietii mele, experienta mea petrecuta in spital se numara la 1,2 ,3, 4, da, 4 internari in spital, insa reamintesc, aduse la limita, in sensul uneori, a obligativitatii internarii sub propria-mi semnatura. Intr-o astfel de  situatie am cunoscut-o pe Danuta, la vremea aceea doar o persoana care era fiica unei doamne in varsta, de o intelepciune aparte, care suferea de aceeasi afectiune cu care "ma intalnisem" la acea vreme. A trecut, acum vorbind, o perioda de aproximativ 6 luni de cand ne cunoastem. Am avut o lunga convorbire (circa 60 minute) atunci cand mi-am facut externarea din spital , apoi, cred vreo 6 convorbiri telefonice a cca 30 minute, maxim 60 minute Aceste convorbiri nu cred, aproape sunt convinsa ca nu ar fi avut loc daca, aceasta persoana, relativ straina de mine nu ar fi avut bunul simt (in cel mai autentic mod) de a-si fi facut timp si de a fi vazut dincolo de infatisarea mea aproape muta, insa plina, de-a dreptul revoltata impotriva sistemului.  Nicicand nu i-am povestit motivatia pentru care eu m-am revoltat, razvratit, suferit impotriva unui astfel de sistem. Nici acum nu stie; important este faptul  ca  atunci a simtit faptul ca eu eram, fiintam si atat. Iubesc si respect oamenii care inteleg fara a le fi date explicatii exprimate in cuvinte.
         La scurta, prea scurta vreme (aici vorbesc de 2-4 zile) dupa ce ne-am intalnit, fara obligatii de nici un fel (inclusiv precum cele false, din categoria de genul complezenta) mi-a daruit un cadou. Era chiar inainte de sarbatorile de Craciun si ...chiar reprezenta primul meu cadou de Craciun. Bineinteles ca l-am apreciat si, mai mult dacat atat am apreciat ceea ce acest cadou a adus in viata mea odata cu Danuta, aceasta persoana in continua miscare.
            Ce apreciez la Danuta si cu ce anume ma imbogateste, scriu abia acum:
- m-a uimit bogatia de sentimente cu care insoteste orice cadou pe care-l daruieste. Danuta daruieste cadouri mult mai profunde decat obiectele propriu-zise pe care le daruieste. De pilda, habar n-am cum a intuit "salbaticia mea" pentru ca eu, vorba filmului, cand vreau sa fluier, fluier.
- suna in acele momente importante din viata mea, habar n-am cum le simte. Si nu insista, ba, mai mult, imi da libertatea de a alege. Multumesc Danuta
- la fiece convorbire imi povesteste, aproape cu lux de amanunte importante pentru mine (asa-mi pare mie) si tot timpul cu o energie fulminanta, pozitiva, contaminanta de-a dreptul despre cele mai recente realizari ale sale si bineinteles ale iubitului ei, punand in umbra obstacolele intampinate si credeti-ma exista (astfel simt eu)
- debordeaza la orice convorbire de o bucurie autentica de a crea
- iubeste in mod nenatural natura (inclusiv oamenii si fapturile autentice) si lucrurile/faptele//fatetele "crazy" in sensul bun (astfel le numesc eu pentru ca nu sunt la indemana oricui)- putini oameni o pot face precum Danuta. Eu reprezint o fateta "crazy" , credeti-ma, e nevoie de curaj pentru a putea fi abordata la nivel friendly, cu toate ca am lucrat in sales multa vreme, sau probabil datorita acestui fapt
- ii este dor si, recunoaste acest fapt, de mama ei (si mie imi este dor) care, la momentul actual ne insoteste dintr-un Univers paralel, probabil alaturat sau identic Universului in  care tatal meu fiinteaza
- candva mi-a daruit cel mai de pret cadou, in ciuda faptului ca, atunci, recunosc, m-a speriat prin bunatatea ei si prin acea apreciere pe care, nici eu insami, nu mi-o mai daruisem de mult. Pastrez si acum acele motive de apreciere; beau cafeaua facuta de un sot pe care-l iubesc enorm in acea cana inscriptionata intr-un mod atat de special si, totusi firesc, pe care eu il "uitasem".
- cel mai important: m-a facut sa ma simt intr-un mod anume, special cu toate ca....atunci cand ne-am intalnit eram persoane "straine"
- ii place, iubeste albastrul.
Gata cu postarea. Restul devine intre mine si acest prieten de suflet numit simplu "Danuta".

           Intre albastru si infinit. Intre cer si pamant si totusi mult mai aproape de cer. De inalt si de liber.
           Multumesc, draga Danuta.
Read more...

Am reinvatat sa iubesc norii sau un altfel de "La multi ani" de Ziua Copilului sau pur si simplu un mod de a spune "Multumesc" din intregul sufletului

     
            Acest blog a fost creat initial doar in scopul promovarii/prezentarii  reflectiilor asupra sticlei utilizate in design si arhitectura, referitoare la pasiunea unei/unor persoane cu privire la arta sticlei.  Si, deoarece fiecare blog reprezinta, in acelasi timp, o reflectie a celui /celei care creaza respectivul blog, imi permit sa scriu, nu neaparat doar despre sticla. Scriu despre cum se creaza obiecte/creatii din sticla si despre cum sunt influentate aceste creatii de catre diverse medii si mai ales despre Oamenii care creaza si/sau influenteaza viata acelor care creaza creatii din sticla
           Astazi scriu despre un anumit OM.
         Nu stiu daca, intamplator sau nu?!, am ajuns intr-o situatie in care sa apelez (si aici, credeti-ma, am fost cu adevarat disperata din p.d. v. al sanatatii mele- mai corect, la vremea aceea, a lipsei mele de sanatate, nejucandu-ma cu cuvintele- chiar daca nu am aratat nicicand, facand eforturi uneori de-a dreptul disperate,   de a fi "om normal")  la... nici nu stiu cum sa numesc.... un melanj armonios de real profesionalism multiplicat cu autentica si profunda intelegere, cu respect dovedit fata de orice om ( a se remarca, nu folosesc cuvantul "pacient"), cu dragoste fata de natura (inclusiv natura umana), cu o modestie aproape ireala fata de tot ceea ce acest om poate si chiar daruieste, cu acel  aparent "je ne sais quoi" depus in slujba aproapelui si.. cu o dovada integrala, din punctul meu de vedere a ceea ce cunoastem a fi Juramantul lui Hippocrate, remarcand, in mod special, cel putin din punctul meu de vedere
" Imi voi pastra puritatea vietii mele si a artei mele". - mie personal imi pare, il simt a fi in directa legatura cu "meseria" de OM  si.. bineinteles cu acea amprenta personala pe care eu doar o respect cu pretuuire si gratitudine si pentru care ii multumesc.
   Prezentul alineat poate fi lesne eliminat din prezenta poveste, a se citi "crampeu de viata".  N-aveti timp, nu cititi;  e mult mai important urmatorul alineat. Recunosc faptul ca o indelungata perioada am fost suparata, chiar profund dezamagita (am crezut initial ca este o gluma sau o greseala/inadvertenta, nu-l introduc pe Kafka in poveste,  ca sa nu spun despre o lipsa de profesionalism sau pur si simplu abuz in serviciu) de ceea ce o anumita entitate,  ma exprim " intelectual" (pentru ca, intr-un mod anume o anume persoana a semnat pentru aceasta inadvertenta, pentru nu-i spune in alt mod), a considerat ca ar fi fost o iincalcare  a unei anumite legislatii. In anumite situatii aceasta "entitate" (nu-i dau inca numele, si va asigur ca il voi da in scurta vreme, numai cu dovezi concrete) a pierdut in justitie si, inca sunt convinsa de faptul ca cineva, mult mai profund atasat de justitie, nepamantean fiind, va dovedi acest fapt utilizand doar, simplul adevar, punct. In fine, sa revin la ceea ce este mult mai mult important in ceea ce doresc a transmite prin  ceea ce scriu la acest moment dat, fapt pentru care revin in urmatorul alineat, chiar daca... recunosc faptul ca acum, reamintintundu-mi, inca plang. Sunt inca un om care a suferit si sufera in mod acut, de-a dreptul visceral pentru nedreptate chiar daca sunt sau nu personaj principal al injustitiei. De ce? Habar n-am. Astfel sunt creata. Sau poate ca am, asa, o atitudine de martir pentru a nu-i spune  "aura", ezprimare de-a dreptul groteasca, insa nelipsita de legatura referitoare la persoane care s-au confruntat si/sau au suferit cu aceasta situatie de a fi nedreptatite datoria abuzului si/sau  lipsei de profesionalism si/sau abuzului in serviciu al diversilor functionari publici. Nota 1: Nu sunt o pesoana limitata intelectual si/sau creativ (exista si dovezi care sustin acest fapt, chiar la nivel extra romanesc si in acelasi timp nu este in nici un fel obligatoriu a fi luate in considerare aceste dovezi. Nota 2: In Romania, aproape  in orice domeniu de activitate, din punctul meu de vedere, se aplica reguli "speciale", nu neaparat cele "mai favorizante", acestea spuse astfel incat sa ma exprim " dragut  :) ", uneori chiar impotriva legislatiei UE sau chiar a dovezii aplicarii a altor state membre ale  UE care au "stiut" si "dorit" sa aplice o anume legislatie. Si... ce sa vezi, noi. romanii, suntem "unici" si nu in totalitate in sensul "bun" (dovedeste daca poti?!), motiv pentru care, eu personal imi doresc ca eu si urmasii mei sa traiasca/parasesca oricand acest stat numit Romania. Da, nu respect Romania care incalca orice drept, pe motiv ca Wow (e la moda termenul si suna asa .. spectaculos, nu-i asa? ) ce dragut?!, ptr ca e...  Romania.
            Deci, revin (imi cer iertare, sunt o persoana care imi exprim optiunile, asta e?!). In situatia despre care va relatam anterior, persoana despre care va povesteam este, dupa cum ati intuit un medic si, dupa cum ati remarcat, nu un oricare medic. Imi  amintesc si inca recunosc faptul ca, inca si acum, zambind cu bucurie, inteleg faptul ca, sub aparenta "banalelor" intrebari adresate de catre acest medic, inca mai lucrez si chiar foarte serios asupra acelor raspunsuri, clarificari.  Ce am invatat? E dificil de exprimat in cuvinte. Probabil intr-o anume zi, voi exprima in ceva "glasuit" in sticla, pentru ca asfel imi este mult mai lesne si pentru ca unele adevaruri ( e "aiurea" exprimat pentru ca adevarul este unul singur) pot fi exprimate doar in anumite moduri, accesibile doar si numai anumitor persoane. Important, din p.d.v.-ul meu este faptul ca eu, dintr-o persoana suferinda de o afectiune "dependenta" de o anume substanta, sau exprimat mai psiho- ce sa vezi?! avem grija de aproapele nostru?! si mai aproape de realitate "necesitanta"  de o anume substanta, am redevenit normala, eliminand acea substanta.
         Pana una-alta (exprimarea "una-alta" este de-a dreptul naucitoare si mai ales profund savanta !), sunt bucuroasa de a fi ajuns in preajma acestui "OM" ( credeti-ma, sunt o persoana zgarcita in exprimari gratuite, fara suport si, in acelasi timp mi-e enorm de teama de penibil), de a fi fost un "pacient" al acestui medic si mai presus de toate- Om si, mai ales, da, de a  ma  fi vindecat intr-un anume mod "cvasi crazy", dupa cum ar afirma unii medici "clasici".
         Eu, o traitoare (sau un traitor?! iar incep), continui in a ma  fi reintalnit  cu viata, mai ales propria-mi, viata pe care, va veti mira ?! (mai corect spus si in mod real asumat, ma mir), habar de ce (oare) o lasasem in urma, chiar de izbeliste, dandu-ma "mare" in a fi de folos oricand, oriunde, aproape oricum, celui/celei care imi solicita aproape orice, bineinteles "orice" neinsemnand ceva cu conotatie sexy, pornografic, imoral, etc. Am reinvatat sa simt, sa refuz sau pur si simplu sa elimin ceea ce odata, candva, in ale mele tinereturi, imi era dat drept tema de casa de catre interlocutorul meu. Am invatat sa redevin eu, simplu, poate de-a dreptul "banal" (pour le connaisseurs), cu bucurie autentica, de "a fi"  aproape fara limite, cu timp char nesfarsit ( va va mira: nu mai depind de deadline-uri). Am invatat ce inseamna nu neaparat suferinta, insa macar o anume afectiune, am invatat  profunda diferenta dintre "a fi un om normal" si  "a fi un un om anormal" si ...plangand, diferenta referitoare la  "a minti ascunzand aceasta diferenta" sau mai precis in a cauta diverse modalitati de a ascunde aceasta diferenta. De ce? Din punctul meu de vedere  pentru a nu da diverse explicatii, nu orice om este capabil a intelege, credeti-ma; orice alta vietuitoare (ex. planta, animal dar nu om- da, poate intelege fara un adevarat eseu sau diverse judecati, una mai savanta decat alta. este nevoie doar de, atat de simplu:s imtire, nicidecum  judecata utilizand neuroni; si aici a se lua aminte: si inima are neuroni: inteligenta inimii - google search ).
             Si acum, suspans, va veti mira, glumesc, cu simtul masurii si al valorizarii, concomitent, pentru ca, va asigur rezultatele actiunilor acestui om nu sunt la indemna oricui: Multumesc din suflet acestui medic  cu suflet mare si cu daruire profesionala (veti vedea si simti ca nu e valabil chiar oricarui Medic si in special Om): Ioan Dumitrescu.
              Ma inclin cu plecaciune, cu drag, duiosie si profunda gratitudine, domnule Doctor de Suflete! 
Read more...

vineri, 26 mai 2017

Imi doresc sa vizitez Romania doar, asa, din intamplare sau din dor dar nu prea cred sau as putea intitula aceasta postare astfel: "Despre soare, despre vant, despre orice altceva, insa exclus referitor Romania"

               Mai intai de toate, merita a fi precizate urmatoarele importante aspecte, din p.d.v. meu de vedere (Nota: nu este obligatoriu a fi valabil pentru oricine ?!):
 (i) respect  si iubesc adevarul, oricat de dureroase ar putea apare unele forme ale acestuia;
 (ii) iubesc oamenii care vietuiesc dupa principii profunde bazate pe Adevar
 (iii) accept si respect faptul ca, poate intamplator sau poate nu, m-am nascut in Romania
 (iv) imi doresc  sa ating acel potential daruit de natura, sau mai bine spus, cu mana pe inima, de catre Cineva mult mai Inalt
(ivi) iubesc creativitatea desavarsita a naturii, fara dovezi de diplome
si acum, o nota personala: doresc sa pot vietui si creea oriunde insa nu in Romania.

         Recunosc, este vorba de o abordare personala (oarecum firesc pentru orice persoana), survenita in urma unei intamplari, bineinteles, vorba lui Nichita Stanescu, a fiintei mele ( a se vedea poezia "Cantec" scrisa de Nichita Stanescu). Intamplare survenita aproape kafkian (va declar cu mana pe inima faptul ca, Kafka ar fi avut un muuuuuuuuult mai mare succes daca ar fi trait in Romania) si apoi sustinuta, dezvoltata prin analizele mele personale - va asigur, nu e nevoie sa fii genial ptr astfel de analize, dovedite de timp si istorie (ex. a se vedea istoria lui Brancusi si legatura sa cu acesata '"miinunata'" tara denumita Romania
       Doresc a vizita aceasta tara (Romania) doar asa, din intamplare si, cine stie ?!, de dor (cu toate ca nu cred in acest sentiment, ref. Romania).
       In rest, numai de bine despre Romania. Si, vreau sa va asigur de faptul ca iubesc Romania dar mai putin sistemul instituit in Romania, motiv pentru care, aproape zilnic, de-a dreptul obsedant as putea zice (da, recunosc acest fapt), imi incurajez copii pe care i-am adus pe lume sa paraseasca aceasta tara, numita Romania.
      Recunosc, din toata fiinta mea: nu am incredere in sistemul de justitie, dreptate instituit in Romania, cred, cu rezerve (enorm de mari), referitor la sistemul de valori romanesc.
      Iubesc, respect cu nesat, cel putin pana acum arta si sistemul intalnit in Germaia si Cehia, oricand putan adauga revizuire referitoare la acest subiect ( asta,, e posbil sa ma insel, insa nu prea cred).
     Unde as dori sa traiesc? Imi este neclar inca, dar sigur, nu in Romania (la momentul actual nu am incotro- oare?!). Oricum lista de preferinte include Germania si/sau Cehia, fara a-mi crea limitari referitoare la limbajul vorbit; am invatat ca este mult mai important un alt tip de limbaj: credibilitate, valoare autentica si Adevar. Atat. Simplu, nu-i asa?
Read more...