Am ramas in urma cu " a darui" si "a salva". Pastrez in suflet bucuria. Sau oarece maturitate?

Recunosc public ca am ramas in urma inclusiv fata de mine insami, de multa, multa vreme.
Ii sunt datoare unei anume persoane cunoscute pe Facebook in anii in care eu doar experimentam cu sticla; acum inca ma mai joc, e drept, cu o alta conotatie, mult mai recunoscatoare in aceste momente.. Ne-am intalnit telefonic o singura data, situatie in care mi-a dat a intelege ca eu eram mai mult decat eram fara flalse argumente/povesti/etc

Read more...