In decursul vietii mele, experienta mea petrecuta in spital se numara la 1,2 ,3, 4, da, 4 internari in spital, insa reamintesc, aduse la limita, in sensul uneori, a obligativitatii internarii sub propria-mi semnatura. Intr-o astfel de situatie am cunoscut-o pe Danuta, la vremea aceea doar o persoana care era fiica unei doamne in varsta, de o intelepciune aparte, care suferea de aceeasi afectiune cu care "ma intalnisem" la acea vreme. A trecut, acum vorbind, o perioda de aproximativ 6 luni de cand ne cunoastem. Am avut o lunga convorbire (circa 60 minute) atunci cand mi-am facut externarea din spital , apoi, cred vreo 6 convorbiri telefonice a cca 30 minute, maxim 60 minute Aceste convorbiri nu cred, aproape sunt convinsa ca nu ar fi avut loc daca, aceasta persoana, relativ straina de mine nu ar fi avut bunul simt (in cel mai autentic mod) de a-si fi facut timp si de a fi vazut dincolo de infatisarea mea aproape muta, insa plina, de-a dreptul revoltata impotriva sistemului. Nicicand nu i-am povestit motivatia pentru care eu m-am revoltat, razvratit, suferit impotriva unui astfel de sistem. Nici acum nu stie; important este faptul ca atunci a simtit faptul ca eu eram, fiintam si atat. Iubesc si respect oamenii care inteleg fara a le fi date explicatii exprimate in cuvinte.
La scurta, prea scurta vreme (aici vorbesc de 2-4 zile) dupa ce ne-am intalnit, fara obligatii de nici un fel (inclusiv precum cele false, din categoria de genul complezenta) mi-a daruit un cadou. Era chiar inainte de sarbatorile de Craciun si ...chiar reprezenta primul meu cadou de Craciun. Bineinteles ca l-am apreciat si, mai mult dacat atat am apreciat ceea ce acest cadou a adus in viata mea odata cu Danuta, aceasta persoana in continua miscare.
Ce apreciez la Danuta si cu ce anume ma imbogateste, scriu abia acum:
- m-a uimit bogatia de sentimente cu care insoteste orice cadou pe care-l daruieste. Danuta daruieste cadouri mult mai profunde decat obiectele propriu-zise pe care le daruieste. De pilda, habar n-am cum a intuit "salbaticia mea" pentru ca eu, vorba filmului, cand vreau sa fluier, fluier.
- suna in acele momente importante din viata mea, habar n-am cum le simte. Si nu insista, ba, mai mult, imi da libertatea de a alege. Multumesc Danuta
- la fiece convorbire imi povesteste, aproape cu lux de amanunte importante pentru mine (asa-mi pare mie) si tot timpul cu o energie fulminanta, pozitiva, contaminanta de-a dreptul despre cele mai recente realizari ale sale si bineinteles ale iubitului ei, punand in umbra obstacolele intampinate si credeti-ma exista (astfel simt eu)
- debordeaza la orice convorbire de o bucurie autentica de a crea
- iubeste in mod nenatural natura (inclusiv oamenii si fapturile autentice) si lucrurile/faptele//fatetele "crazy" in sensul bun (astfel le numesc eu pentru ca nu sunt la indemana oricui)- putini oameni o pot face precum Danuta. Eu reprezint o fateta "crazy" , credeti-ma, e nevoie de curaj pentru a putea fi abordata la nivel friendly, cu toate ca am lucrat in sales multa vreme, sau probabil datorita acestui fapt
- ii este dor si, recunoaste acest fapt, de mama ei (si mie imi este dor) care, la momentul actual ne insoteste dintr-un Univers paralel, probabil alaturat sau identic Universului in care tatal meu fiinteaza
- candva mi-a daruit cel mai de pret cadou, in ciuda faptului ca, atunci, recunosc, m-a speriat prin bunatatea ei si prin acea apreciere pe care, nici eu insami, nu mi-o mai daruisem de mult. Pastrez si acum acele motive de apreciere; beau cafeaua facuta de un sot pe care-l iubesc enorm in acea cana inscriptionata intr-un mod atat de special si, totusi firesc, pe care eu il "uitasem".
- cel mai important: m-a facut sa ma simt intr-un mod anume, special cu toate ca....atunci cand ne-am intalnit eram persoane "straine"
- ii place, iubeste albastrul.
Gata cu postarea. Restul devine intre mine si acest prieten de suflet numit simplu "Danuta".
Intre albastru si infinit. Intre cer si pamant si totusi mult mai aproape de cer. De inalt si de liber.
Multumesc, draga Danuta.
Read more...
La scurta, prea scurta vreme (aici vorbesc de 2-4 zile) dupa ce ne-am intalnit, fara obligatii de nici un fel (inclusiv precum cele false, din categoria de genul complezenta) mi-a daruit un cadou. Era chiar inainte de sarbatorile de Craciun si ...chiar reprezenta primul meu cadou de Craciun. Bineinteles ca l-am apreciat si, mai mult dacat atat am apreciat ceea ce acest cadou a adus in viata mea odata cu Danuta, aceasta persoana in continua miscare.
Ce apreciez la Danuta si cu ce anume ma imbogateste, scriu abia acum:
- m-a uimit bogatia de sentimente cu care insoteste orice cadou pe care-l daruieste. Danuta daruieste cadouri mult mai profunde decat obiectele propriu-zise pe care le daruieste. De pilda, habar n-am cum a intuit "salbaticia mea" pentru ca eu, vorba filmului, cand vreau sa fluier, fluier.
- suna in acele momente importante din viata mea, habar n-am cum le simte. Si nu insista, ba, mai mult, imi da libertatea de a alege. Multumesc Danuta
- la fiece convorbire imi povesteste, aproape cu lux de amanunte importante pentru mine (asa-mi pare mie) si tot timpul cu o energie fulminanta, pozitiva, contaminanta de-a dreptul despre cele mai recente realizari ale sale si bineinteles ale iubitului ei, punand in umbra obstacolele intampinate si credeti-ma exista (astfel simt eu)
- debordeaza la orice convorbire de o bucurie autentica de a crea
- iubeste in mod nenatural natura (inclusiv oamenii si fapturile autentice) si lucrurile/faptele//fatetele "crazy" in sensul bun (astfel le numesc eu pentru ca nu sunt la indemana oricui)- putini oameni o pot face precum Danuta. Eu reprezint o fateta "crazy" , credeti-ma, e nevoie de curaj pentru a putea fi abordata la nivel friendly, cu toate ca am lucrat in sales multa vreme, sau probabil datorita acestui fapt
- ii este dor si, recunoaste acest fapt, de mama ei (si mie imi este dor) care, la momentul actual ne insoteste dintr-un Univers paralel, probabil alaturat sau identic Universului in care tatal meu fiinteaza
- candva mi-a daruit cel mai de pret cadou, in ciuda faptului ca, atunci, recunosc, m-a speriat prin bunatatea ei si prin acea apreciere pe care, nici eu insami, nu mi-o mai daruisem de mult. Pastrez si acum acele motive de apreciere; beau cafeaua facuta de un sot pe care-l iubesc enorm in acea cana inscriptionata intr-un mod atat de special si, totusi firesc, pe care eu il "uitasem".
- cel mai important: m-a facut sa ma simt intr-un mod anume, special cu toate ca....atunci cand ne-am intalnit eram persoane "straine"
- ii place, iubeste albastrul.
Gata cu postarea. Restul devine intre mine si acest prieten de suflet numit simplu "Danuta".
Intre albastru si infinit. Intre cer si pamant si totusi mult mai aproape de cer. De inalt si de liber.
Multumesc, draga Danuta.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu