Imi scriu imaginar visele pe gingase suprafete ale florilor de mar. Pentru a zbura in nemarginire

    Incep, aproape aiurea - poate, cu concluzia, simtita atat de acut: Am atat de adanca suferinta si, in acelasi timp atat de multa, profunda, nemarginita bucurie in a fi, in a pluti in neant alaturi de cele dragi sufletului meu incat ma port in conversatii cu albul florilor de mar cerandu-le permisiunea de a le insoti in zborul lor deasupra inaltimii gandurilor si de ce nu?, in calatoria lor de a fi ajuns la nivelul micilor incaltari ale copiilor, aproape vesnic mirati de aceste petale translucide.
     Iubesc orice miracol al fiintarii firesti, fara efort al naturii; iubesc albastrul scaldat aripi, iubesc picurii de ploaie char intalniti pe masinile incarcate de noroi, reminiscentele de zbor      

Read more...