M-am reapucat de scrieri. Scurte. Aparute cand simtirea debordeaza. Cand preaplinul revarsa.
Este legat de ceea ce simt, exprim in scris doar in anumite conditii, probabil legate de conditia mea de prima formatie inginer fiind ( formule si calcule dovedite, eeeh- va spun cu mana pe inima acum, nu este tot timpul dovedit, Doamne-Doamne e mult mai mare decat toate si orice calcule matematice ?!) si sigur avand legatura cu ceea ce Sunt adica "a fi" si "a simti"- in cazul in care e nevoie de multa simtire, respectiv o anume traire acuta pentru a scrie, a incerca sa descriu in cuvinte sau imagini, lucrari ( imi este mult mai simplu, fara a da explicatii) acea suferinta sau bucurie, intr-un cuvant emotie sau intr-o lucrare-emotie pe care o simt intr-o anumita situatie. Ma coplesesc lacrimile cand doar imi amintesc de sentimentul de a simti, necontand sentimentul, vorba lui Caragiale " Simt enorm si vad monstruos". Si in acelasi timp, "ma dau mare" in a nu arata "vulnerabilitatea". Oameni buni, recunoasteti-va acea bucata de suflet care va arata ca sunteti! Ca sunteti, ATAT! E nevoie de atat de putin si in acelasi timp de atat de mult. Depinde din ce unghi priviti. Restul.... e poveste sau .... ambalaj.
In tineretea mea (a se consemna tinerete = 14-16 ani ai mei, da , deci remarcati evidentierea posesiunii si a intervalului orar, da?!), aveam obiceiul, nu stiu daca bun sau rau sau pur si simplu - nu conteaza, de a-mi consemna trairile intr-un jurnal sau mai simplu, pe hartii pe care scriam apoi le aruncam oriunde se nimerea in Univers. Era important faptul ca .....constientizam si..... invatam, uneori mai lesne alteori mult, mult prea dificil, cu maaari eforturi si consumuri de gandire, acceptare, energie, chiar logica, oricat de anormal ar putea parea. Acum.
Am, fizic, de foarte mult timp un biblioraft cu mai multe niveluri. Intr-un anumit nivel depozitez, din cand in cand, scrieri. Nu ale mele. Eu le consider exprimari ale unei anumitei stari, mi se pare "aiurea" sa le consider " ale mele". Sunt ale acelei stari, ale acelei trairi, sau mai simplu spus "ale trarii", ale "a fi" . Initial am creat etichete in acel biblioraft sub denumirea "intrari", "iesiri", " netriate " etc,. fiind o persoana ndeajuns de ordonata Abia mult mai tarziu am inteles ca exista si alte etichete, nescrise si care nu au legatura cu rigoarea/ordinea - concluzie dobandita peste ani, recunosc. .
Imi place si iubesc, respect adevarul sub orice forma ar fi, chiar dureroasa fiind (credeti-ma, din punctul meu de vedere, adevarul nu are cum sa doara).
Si abia acum realizez intr-un mod atat de evident ca imi este mult mai simplu sa ma exprim in lucrari 2D sau 3D, fara explicatii, pe principiul "cine poate- bine, cine nu,, nu" fara a irosi alte tipuri de resurse, nu de alta, dar aceste resurse nu imi apartin mie; eu sunt, din intamplare, la un moment dat, doar un mod de a exprima. Atat. Simplu. Fara infatuare. Doar cu bucuria de fi si de a avea puterea de a exprima. Insa cu marea bucurie de A FI, mai precis A FIINTA..INCA. Nestiind pana cand, conform regulilor limitate ale firii :). So , Enjoy!
Read more...
Este legat de ceea ce simt, exprim in scris doar in anumite conditii, probabil legate de conditia mea de prima formatie inginer fiind ( formule si calcule dovedite, eeeh- va spun cu mana pe inima acum, nu este tot timpul dovedit, Doamne-Doamne e mult mai mare decat toate si orice calcule matematice ?!) si sigur avand legatura cu ceea ce Sunt adica "a fi" si "a simti"- in cazul in care e nevoie de multa simtire, respectiv o anume traire acuta pentru a scrie, a incerca sa descriu in cuvinte sau imagini, lucrari ( imi este mult mai simplu, fara a da explicatii) acea suferinta sau bucurie, intr-un cuvant emotie sau intr-o lucrare-emotie pe care o simt intr-o anumita situatie. Ma coplesesc lacrimile cand doar imi amintesc de sentimentul de a simti, necontand sentimentul, vorba lui Caragiale " Simt enorm si vad monstruos". Si in acelasi timp, "ma dau mare" in a nu arata "vulnerabilitatea". Oameni buni, recunoasteti-va acea bucata de suflet care va arata ca sunteti! Ca sunteti, ATAT! E nevoie de atat de putin si in acelasi timp de atat de mult. Depinde din ce unghi priviti. Restul.... e poveste sau .... ambalaj.
In tineretea mea (a se consemna tinerete = 14-16 ani ai mei, da , deci remarcati evidentierea posesiunii si a intervalului orar, da?!), aveam obiceiul, nu stiu daca bun sau rau sau pur si simplu - nu conteaza, de a-mi consemna trairile intr-un jurnal sau mai simplu, pe hartii pe care scriam apoi le aruncam oriunde se nimerea in Univers. Era important faptul ca .....constientizam si..... invatam, uneori mai lesne alteori mult, mult prea dificil, cu maaari eforturi si consumuri de gandire, acceptare, energie, chiar logica, oricat de anormal ar putea parea. Acum.
Am, fizic, de foarte mult timp un biblioraft cu mai multe niveluri. Intr-un anumit nivel depozitez, din cand in cand, scrieri. Nu ale mele. Eu le consider exprimari ale unei anumitei stari, mi se pare "aiurea" sa le consider " ale mele". Sunt ale acelei stari, ale acelei trairi, sau mai simplu spus "ale trarii", ale "a fi" . Initial am creat etichete in acel biblioraft sub denumirea "intrari", "iesiri", " netriate " etc,. fiind o persoana ndeajuns de ordonata Abia mult mai tarziu am inteles ca exista si alte etichete, nescrise si care nu au legatura cu rigoarea/ordinea - concluzie dobandita peste ani, recunosc. .
Imi place si iubesc, respect adevarul sub orice forma ar fi, chiar dureroasa fiind (credeti-ma, din punctul meu de vedere, adevarul nu are cum sa doara).
Si abia acum realizez intr-un mod atat de evident ca imi este mult mai simplu sa ma exprim in lucrari 2D sau 3D, fara explicatii, pe principiul "cine poate- bine, cine nu,, nu" fara a irosi alte tipuri de resurse, nu de alta, dar aceste resurse nu imi apartin mie; eu sunt, din intamplare, la un moment dat, doar un mod de a exprima. Atat. Simplu. Fara infatuare. Doar cu bucuria de fi si de a avea puterea de a exprima. Insa cu marea bucurie de A FI, mai precis A FIINTA..INCA. Nestiind pana cand, conform regulilor limitate ale firii :). So , Enjoy!
Postări
