Acest blog a fost creat initial doar in scopul promovarii/prezentarii reflectiilor asupra sticlei utilizate in design si arhitectura, referitoare la pasiunea unei/unor persoane cu privire la arta sticlei. Si, deoarece fiecare blog reprezinta, in acelasi timp, o reflectie a celui /celei care creaza respectivul blog, imi permit sa scriu, nu neaparat doar despre sticla. Scriu despre cum se creaza obiecte/creatii din sticla si despre cum sunt influentate aceste creatii de catre diverse medii si mai ales despre Oamenii care creaza si/sau influenteaza viata acelor care creaza creatii din sticla
Astazi scriu despre un anumit OM.
Nu stiu daca, intamplator sau nu?!, am ajuns intr-o situatie in care sa apelez (si aici, credeti-ma, am fost cu adevarat disperata din p.d. v. al sanatatii mele- mai corect, la vremea aceea, a lipsei mele de sanatate, nejucandu-ma cu cuvintele- chiar daca nu am aratat nicicand, facand eforturi uneori de-a dreptul disperate, de a fi "om normal") la... nici nu stiu cum sa numesc.... un melanj armonios de real profesionalism multiplicat cu autentica si profunda intelegere, cu respect dovedit fata de orice om ( a se remarca, nu folosesc cuvantul "pacient"), cu dragoste fata de natura (inclusiv natura umana), cu o modestie aproape ireala fata de tot ceea ce acest om poate si chiar daruieste, cu acel aparent "je ne sais quoi" depus in slujba aproapelui si.. cu o dovada integrala, din punctul meu de vedere a ceea ce cunoastem a fi Juramantul lui Hippocrate, remarcand, in mod special, cel putin din punctul meu de vedere
" Imi voi pastra puritatea vietii mele si a artei mele". - mie personal imi pare, il simt a fi in directa legatura cu "meseria" de OM si.. bineinteles cu acea amprenta personala pe care eu doar o respect cu pretuuire si gratitudine si pentru care ii multumesc.
Prezentul alineat poate fi lesne eliminat din prezenta poveste, a se citi "crampeu de viata". N-aveti timp, nu cititi; e mult mai important urmatorul alineat. Recunosc faptul ca o indelungata perioada am fost suparata, chiar profund dezamagita (am crezut initial ca este o gluma sau o greseala/inadvertenta, nu-l introduc pe Kafka in poveste, ca sa nu spun despre o lipsa de profesionalism sau pur si simplu abuz in serviciu) de ceea ce o anumita entitate, ma exprim " intelectual" (pentru ca, intr-un mod anume o anume persoana a semnat pentru aceasta inadvertenta, pentru nu-i spune in alt mod), a considerat ca ar fi fost o iincalcare a unei anumite legislatii. In anumite situatii aceasta "entitate" (nu-i dau inca numele, si va asigur ca il voi da in scurta vreme, numai cu dovezi concrete) a pierdut in justitie si, inca sunt convinsa de faptul ca cineva, mult mai profund atasat de justitie, nepamantean fiind, va dovedi acest fapt utilizand doar, simplul adevar, punct. In fine, sa revin la ceea ce este mult mai mult important in ceea ce doresc a transmite prin ceea ce scriu la acest moment dat, fapt pentru care revin in urmatorul alineat, chiar daca... recunosc faptul ca acum, reamintintundu-mi, inca plang. Sunt inca un om care a suferit si sufera in mod acut, de-a dreptul visceral pentru nedreptate chiar daca sunt sau nu personaj principal al injustitiei. De ce? Habar n-am. Astfel sunt creata. Sau poate ca am, asa, o atitudine de martir pentru a nu-i spune "aura", ezprimare de-a dreptul groteasca, insa nelipsita de legatura referitoare la persoane care s-au confruntat si/sau au suferit cu aceasta situatie de a fi nedreptatite datoria abuzului si/sau lipsei de profesionalism si/sau abuzului in serviciu al diversilor functionari publici. Nota 1: Nu sunt o pesoana limitata intelectual si/sau creativ (exista si dovezi care sustin acest fapt, chiar la nivel extra romanesc si in acelasi timp nu este in nici un fel obligatoriu a fi luate in considerare aceste dovezi. Nota 2: In Romania, aproape in orice domeniu de activitate, din punctul meu de vedere, se aplica reguli "speciale", nu neaparat cele "mai favorizante", acestea spuse astfel incat sa ma exprim " dragut :) ", uneori chiar impotriva legislatiei UE sau chiar a dovezii aplicarii a altor state membre ale UE care au "stiut" si "dorit" sa aplice o anume legislatie. Si... ce sa vezi, noi. romanii, suntem "unici" si nu in totalitate in sensul "bun" (dovedeste daca poti?!), motiv pentru care, eu personal imi doresc ca eu si urmasii mei sa traiasca/parasesca oricand acest stat numit Romania. Da, nu respect Romania care incalca orice drept, pe motiv ca Wow (e la moda termenul si suna asa .. spectaculos, nu-i asa? ) ce dragut?!, ptr ca e... Romania.
Deci, revin (imi cer iertare, sunt o persoana care imi exprim optiunile, asta e?!). In situatia despre care va relatam anterior, persoana despre care va povesteam este, dupa cum ati intuit un medic si, dupa cum ati remarcat, nu un oricare medic. Imi amintesc si inca recunosc faptul ca, inca si acum, zambind cu bucurie, inteleg faptul ca, sub aparenta "banalelor" intrebari adresate de catre acest medic, inca mai lucrez si chiar foarte serios asupra acelor raspunsuri, clarificari. Ce am invatat? E dificil de exprimat in cuvinte. Probabil intr-o anume zi, voi exprima in ceva "glasuit" in sticla, pentru ca asfel imi este mult mai lesne si pentru ca unele adevaruri ( e "aiurea" exprimat pentru ca adevarul este unul singur) pot fi exprimate doar in anumite moduri, accesibile doar si numai anumitor persoane. Important, din p.d.v.-ul meu este faptul ca eu, dintr-o persoana suferinda de o afectiune "dependenta" de o anume substanta, sau exprimat mai psiho- ce sa vezi?! avem grija de aproapele nostru?! si mai aproape de realitate "necesitanta" de o anume substanta, am redevenit normala, eliminand acea substanta.
Pana una-alta (exprimarea "una-alta" este de-a dreptul naucitoare si mai ales profund savanta !), sunt bucuroasa de a fi ajuns in preajma acestui "OM" ( credeti-ma, sunt o persoana zgarcita in exprimari gratuite, fara suport si, in acelasi timp mi-e enorm de teama de penibil), de a fi fost un "pacient" al acestui medic si mai presus de toate- Om si, mai ales, da, de a ma fi vindecat intr-un anume mod "cvasi crazy", dupa cum ar afirma unii medici "clasici".
Eu, o traitoare (sau un traitor?! iar incep), continui in a ma fi reintalnit cu viata, mai ales propria-mi, viata pe care, va veti mira ?! (mai corect spus si in mod real asumat, ma mir), habar de ce (oare) o lasasem in urma, chiar de izbeliste, dandu-ma "mare" in a fi de folos oricand, oriunde, aproape oricum, celui/celei care imi solicita aproape orice, bineinteles "orice" neinsemnand ceva cu conotatie sexy, pornografic, imoral, etc. Am reinvatat sa simt, sa refuz sau pur si simplu sa elimin ceea ce odata, candva, in ale mele tinereturi, imi era dat drept tema de casa de catre interlocutorul meu. Am invatat sa redevin eu, simplu, poate de-a dreptul "banal" (pour le connaisseurs), cu bucurie autentica, de "a fi" aproape fara limite, cu timp char nesfarsit ( va va mira: nu mai depind de deadline-uri). Am invatat ce inseamna nu neaparat suferinta, insa macar o anume afectiune, am invatat profunda diferenta dintre "a fi un om normal" si "a fi un un om anormal" si ...plangand, diferenta referitoare la "a minti ascunzand aceasta diferenta" sau mai precis in a cauta diverse modalitati de a ascunde aceasta diferenta. De ce? Din punctul meu de vedere pentru a nu da diverse explicatii, nu orice om este capabil a intelege, credeti-ma; orice alta vietuitoare (ex. planta, animal dar nu om- da, poate intelege fara un adevarat eseu sau diverse judecati, una mai savanta decat alta. este nevoie doar de, atat de simplu:s imtire, nicidecum judecata utilizand neuroni; si aici a se lua aminte: si inima are neuroni: inteligenta inimii - google search ).
Si acum, suspans, va veti mira, glumesc, cu simtul masurii si al valorizarii, concomitent, pentru ca, va asigur rezultatele actiunilor acestui om nu sunt la indemna oricui: Multumesc din suflet acestui medic cu suflet mare si cu daruire profesionala (veti vedea si simti ca nu e valabil chiar oricarui Medic si in special Om): Ioan Dumitrescu.
Ma inclin cu plecaciune, cu drag, duiosie si profunda gratitudine, domnule Doctor de Suflete!
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu