Da, nu este sanatos sa urasti si totusi eu recunosc faptul ca am avut indeajuns de mult momente in aceasta viata cand am urat. Entitati. Mai clar spus documente semnate de neprofesionisti, sau mai direct spus de oameni aproape de-a dreptul incompetenti, din aceea neautentici in sensul ca nici macar nu ar fi putut fi capabili sa-si recunoasca acest neajuns sau..... inabilitate, nici nu stiu cum sa exprim astfel incat sa fiu draguta si intelegatoare, pentru ca, vai, mi-e mila de ei mai mult decat le este lor mila de ei insisi. Pentru ca .... ciudat, stiti despre ce vorbesc, acele persoane nici macar nu pot sau/si nici macar nu isi pot recunoaste limitele sau incompetentele sau erorile sau poate, ma gandesc acum, doar presteaza asa, anapoda, o activitate incat sa-si poata obtine salariul lunar, fara a gandi profund referitor la faptul ca acel compromis sau actiune (pentru ca este posibil ca nici macar sa constientizeze cu privire la rezultatul actiunii lor) poate lovi si schimba nu tocmai in bine destinul unui om, pe care-l putem numi oare, seaman de-al lor?. Fapt este, din p.d.v-ul meu ca ajungi uneori sa porti mizerii atribuite de asemenea oameni si sa te macini, sa suferi si... poate pare aproape nefiresc, ei h-abar sa n-aiba. Sa simta, nici atat. Sunt doar executanti, isi obtin salariul, uneori chiar prime importante banesti distrugand un seaman de-al lor lor. Un om. Neimportant pentru ei. Pentru cat timp, oare? Pentru ca, eu, chiar daca pare nebuneste, mai cred/ am incredere in plati. De orice fel. Ave institutii romanesti.
Si ... totusi, Ave Oameni . Oameni de iti vine sa te inclini in fata lor, Oameni care pur si simplu iti induioseaza sufletul, Oameni care daruiesc din profunzimea sufletului lor frumos. Din timpul lor. Simplu: Oameni, astfel cum am fost creati inca de la origini
Semneaza: o fiinta.
Ah, n-am spus motivul. Din neintelegere. Cu logica. Cu sufletul.
De ce acest titlu? Pentru ca analizand retrospectiv remarc asa o istorie interesanta. Un "mic" exemplu: inegalabilul Brancusi si genialele sale opere. Da, mai sa fie, noi, popor roman il vrem inapoi asa, peste ani, dar nu a fost acceptat atunci cand el era in viata si cand si-a exprimat dorinta de a darui. Nu spun ca este gresit in a revizui atitudini, si totusi.....te poti lasa imbratisat de cei care la un moment dat te-au scuipat?
" As vrea ca lucrarile mele sa se ridice in parcuri si gradini publice, sa se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre si monumente nascute din pamant, nimeni sa nu stie ce sunt si cine le-a facut dar toata lumea sa simta necesitatea si prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii..." Constantin Brancusi
Din acest motiv, eu, doar semnatara unor anume randuri si totusi, uneori, prea simtitoarea unor anume sentimente, imi doresc sa pastrez doar franturi de Romania.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu